Schimbarea este singura constantă

schimbarea

Confucius spunea că doar un om foarte înțelept sau unul foarte prost nu se schimbă niciodată. Și cum înțelepți nu se găsesc chiar la fiecare colț de stradă, schimbarea este cumva un atribut al celor dispuși să crească. 

Pot să îți dau zeci de exemple din natură și nu numai, de la povestea cu omida și fluturele, la anotimpuri, la procesele de fermentare, la prelucrarea lemnului, a fierului, ce vrei tu. Schimbarea este singura constantă a vieții. Și moartea la fel. Care e tot schimbare 🙂 

Schimbarea în mediu controlat

Partea funny cu schimbarea este că e obligatorie. Face musai parte din viață și Universul va avea grijă să se producă, indiferent de opinia ta despre acest lucru (asta e partea mișto cu Universul, îl doare la bașcheți de părerile tale). Așa că, într-o lume ideală, tu ai fi super conectat cu potențialul tău și cu ceea ce simți și ai face schimbări imediat ce un aspect anume începe să devină deranjant și să te irite. Ai înțelege că este nevoie ca schimbarea să se producă pentru ca tu să fii armonizat cu mediul și cu scopul vieții tale. Asta e schimbarea în mediu controlat. Tu o decizi, cum, când, de ce.

Schimbarea obligatorie vine atunci când tu ai amânat suficient de mult eventualele decizii, când ți s-au oferit deja o grămadă de oportunități de a te armoniza, după ce ai procrastinat o vreme îndelungată propria-ți creștere. Atunci, un eveniment aparent extern vine și îți dă peste cap întrega existență, obligându-te la schimbare. Poți să te lamentezi și să rămâi pe loc sau poți să vezi asta ca pe o șansă extraordinară de a trăi, în sfârșit, în liniște și armonie. 

Cred că la cele două tipologii se referea Confucius 🙂 E o chestiune de alegere unde vrei să te încadrezi și cât de ușoară vrei să îți fie viața.

Universul susține evoluția

Am văzut oameni care merg pe aceleași “principii” și valori pe care le aveau și în urmă cu 20 de ani. Mare parte dintre ei le susțin în continuare doar pentru că s-au atașat atât de mult de ele încât fac parte din ei. Mai sunt și oameni care încă mai cred în ele, pentru că au stangat la nivel de conștiință și sunt fix la fel ca în urmă cu ani și zeci de ani. Din păcate, ei sunt aceiași oameni care acuză o grămadă de boli și afecțiuni fizice, cum nu au avut ei noroc în viață, cum “i-a pedepsit” Dumnezeu, cum sunt ei victime ale unei lumi nedrepte și pline de oameni răi.

Realitatea este că Universul susține evoluția și atrofiază stagnarea. Și cum omul este predestinat evoluției, atunci când mintea opune rezistență, apare atrofierea simțurilor și, mai ales, a simțirilor. Gândește-te că până și celulele se regenerează toate la fiecare șapte ani. Numai mintea se ține agățată cu dinții de idei învechite și fixiste. Tot mintea este cea care poate bloca procesul de regenerare. Normal că oamenii se îmbolnăvesc.

Teama de necunoscut

Rezistența la schimbare este cauzată de teama de necunoscut. Care se traduce, de fapt, printr-o necredință în planul divin și se manifestă prin dorința de a controla exterior, atunci când controlul interior lipsește sau nu este suficient antrenat. 

Teama de necunoscut este, în esență, și teama de moarte. Ne este frică de moarte pentru că nu șim ce urmează după, nu de procesul în sine. Este teama primordială a ființei umane, dar, până la final, tot acolo se ajunge. Deci iluzia controlului este prima care este nevoie să dispară.  

Evident că măcar o strângere de inimă apare odată cu orice schimbare și avântarea spre necunoscut. Însă, pentru oamenii ceva mai antrenați de viață, odată cu strângerea de inimă intervine și un fel de entuziasm și încredere că ceea ce urmează va fi mai bun decât ceea ce a fost. Pentru că, repet, Universul susține evoluția.  

La final, vei regreta lipsa schimbărilor

Schimbarea necesită curaj. Iar curajul, conform piramidei conștiinței a doctorului David R. Hawkins, este locul din care începe cu adevărat evoluția. Și din punct de vedere energetic, curajul, atribut al chakrei Manipura, este momentul din care energia Kundalini nu mai poate coborî în latență și inerție. Curajul este, prin urmare, catalizatorul oricărei creșteri, în interior și în exterior deopotrivă.    

În urmă cu mulți ani, un psihoterapeut foarte bun mi-a spus asta: la finalul vieții, omul regretă mai degrabă ceea ce NU a făcut decât ceea ce a făcut. Ceea ce mi se pare sublim ❤

Iar pentru mine, regretul este definiția iadului. Deci schimbarea este absolut obligatorie atunci când realitatea actuală începe “să strângă”. 

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
toleranța

Toleranța are un preț

Bine, totul are un preț. Doar că toleranța are un preț ascuns, destul de subtil și adeseori pervers. Se tot vorbește de toleranță ca de

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *