Ca multe altele, de la matcha, reformer, fillere și yoga, povestea cu regăsirea a devenit un trend foarte vandabil. Nu explică nimeni ce înseamnă de fapt, doar că ai nevoie să te regăsești, iar pentru asta, de cele mai multe ori ți se vând soluții rapide. 3 zile sau 21 de zile sau o pastilă minune. Mitul regăsirii se măsoară în zile și în “minuni”. Pentru că dacă ți-ar spune cineva că este o lucrare de viață, probabil că ți-ai pierde ușor interesul.
De fapt, mitul este o poveste. Pentru că știm deja că povestea vinde, în nici un caz produsul. Ca și trauma, ca și vindecarea. Cuvinte puternice, folosite excesiv până au ajuns mainstream. Pentru că nu orice copilărie are o traumă reală, nu orice vindecare are o suferință reală, nu orice pierdere în social necesită o răgăsire. Dar întotdeauna mintea ta te va face să construiești o poveste, pentru ca acțiunile tale din prezent să aibă un sens.
Mitul are putere
În oricare dintre exemplele de mai sus, mitul devine puternic și validat de convingerile tale pentru că este infinit mai simplu să transformi responsabilitatea în vină, iar cineva din exterior să devină vinovatul pentru nemulțumirea ta. Că sunt ai tăi, că este ex, că este societatea, că este sistemul, nu contează. Și merge impecabil într-o societate orientată spre consum și spre lipsa discernământului.
De fapt, ne plac poveștile de când suntem mici. Și apoi, pentru că mintea înțelege mai ușor prin povești, le spunem și când suntem adulți. Se spun de când tribul se aduna în jurul focului și continuă de când tribul se adună pe Facebook. Fiecare popor/cultură are câte o poveste pe care o învățăm la ora de istorie în școală. Fiecare religie are câte o poveste pe care o citim în scripturi. Fiecare om are câte o poveste pe care și-o spune și o spune – parțial – mai departe. Pentru că povestea validează existența.
Și începem să credem atât de mult în poveste, încât nu mai vedem mitul din spatele ei. Nu mai putem să diferențiem, să extragem conținutul, să vedem esența din spatele poveștii. De aici și oamenii extrem de dificili care le cam iau pe toate personal. Nu au învățat (sau au uitat) să vadă mesajul din spatele cuvintelor. Nu, ei iau informația așa cum vine, fără să o mai proceseze, fără să o mai treacă prin nici un filtru.
Regăsirea
Acum, pe de altă parte, mitul a căpătat putere pentru că mediul i-a oferit-o. Noi, oamenii, suntem obișnuiți să creștem și să ne dezvoltăm în triburi și comunități. Doar că putem procesa triburi de maximum 150 de oameni. Ei, când tu ai 5000 de frenzi pe Facebook și te interesează de părerea fiecăruia dintre ei, când ești înconjurat/ă în fiecare zi de sute de oameni – în trafic, la mall, la Mega, la muncă – ai ieșit demult din capacitatea de procesare a informației. Ești suprastimulat/ă, deci nici o șansă să apelezi la discernământ în astfel de condiții.
Și atunci, da, regăsirea are sens. Pentru că te-ai pierdut printre mii de oameni și ai uitat cine ești. Doar că atunci când iei decizia să te regăsești, e bine să îți recuperezi prima oară discernământul, nu să te duci cu trendul. Pentru că acolo, în trend, vei găsi din nou mii de oameni, deci vei fi într-o pierdere continuă. Regăsirea se face în grupuri mici și în solitudine. Mitul că îți vei găsi drumul dimpreună cu alți 200 de colegi de drum la un retreat de activare Kundalini sau orice altă vrăjeală de duzină, te va duce și mai departe de tine.
Dar când o faci cum trebuie, nu te regăsești. Te creezi. Decizi cine vrei să fii, cu darurile pe care le ai – și pe care se presupune că deja le știi – și faci asta prin alegeri, prin acțiunile tale zilnice, prin consecvență. Practic, te construiești în fiecare zi, iar fiecare zi în care alegi să nu faci nimic pentru tine, este o decizie de a rămâne la fel. Descoperi în fiecare zi o altă latură a ta și o lipești acolo, în puzzle-ul care se formează. Posibil să nu îl termini pe tot până la finalul vieții, dar măcar prinzi o idee generală.
Căutarea este bună, nu zic nu. Dar e mai degrabă o chemare și se termină odată ce ai decis să lucrezi cu tine. Apoi, vine munca. Disciplina. Acțiunile pe care le faci astazi, iar tu din viitor îți vei mulțumi.
Matematica devenirii este foarte simplă. Sigur că ai nevoie și timp să internalizezi ce ai învățat despre tine. Dar poți s-o faci din mers.
Și văd asta destul de des la studio. Nu le este greu celor care se apucă de yoga pentru prima dată. Adică da, poate răscoli puțin emoțiile și mintea, dar la majoritatea oamenilor, corpul devine groupie imediat cu practica și susține internalizarea ei. Cel mai greu le este celor care au luat o pauză și se reîntorc la practică. Acolo apar cele mai mari bătălii interne. Pentru că drumul ăsta cu dezvoltarea personală se menține cu consecvență, nu cu mitul regăsirii.
Noi ne vedem la studio 🖤
Love, M.
Table of Contents
Yoga în Constanța – Școala de Toamnă – ediția 6
Fiecare om este exact atât cât îi permite sistemul său nervos să fie – și nimic mai mult. Dacă ești în căutarea unei practici profunde
RETROGRADE Festival, în weekend la NIBIRU
Nici nu știu care din zile o aștept mai mult :)) Dar hai să îi spunem Retrograde weekendului prelungit, de la un capăt la altul,
STARDUST – fericire pură 🤍
Cel mai intens weekend al sezonului de până acum a adus în NIBIRU Arena atmosfera marilor petreceri construite în jurul muzicii anilor ’90 și 2000,