Mă amuză că majoritatea oamenilor care trec pragul studioului se consideră inițial un fel de rebeli, care nu își găsesc locul în societate. Unii dintre ei – chiar și eu la începuturile mele în yoga – se etichetează singuri ca anti-sistem, însă rezonează maxim cu practica yoga care, în esență, este un sistem 🙂
Funcționează conform unui sistem energetic foarte bine dezvoltat și neschimbat de la începuturile existenței umane, unui sistem anatomic, în stânsă legătură cu cel energetic și un sistem mental – pe care îl observăm în patternuri și comportamente sociale – și el, în strânsă legătură cu cel anatomic și energetic. Și, ca orice sistem, acesta are nevoie de norme și procedură, pentru a funcționa optim.
Durata asanelor în yoga
Înțeleg conceptul de yoga sportivă sau yoga americană, cum i se mai spunea la un moment dat. Oamenii nu vor să intre neapărat în profunzimile minții, căci știm cu toții că nu e cel mai prietenos loc de pe pământ. Iar atunci, s-a inventat această yoga pentru oameni ocupați superficial, în care asanele nu durează prea mult, se merge pe flow, pe conștientizare musculară și pe control al respirației, cel mult. Și astfel nici nu zgărmăni noroiul interior, nici nu trezești viețuitoarele întunericului, nici nu apar stări de care te-ai chinuit toată viața să fugi.
Doar că eu nu predau asta. Eu, un om al sistemului în esență, am avut nevoie să înțeleg și să experimentez efectele asanelor non-vestice, să le spunem. Așa că după expandarea ego-ului pe care un flow acrobatic de yoga o poate da, am decis să rămân totuși fidelă procedurii, tradiției și eficienței. Astfel că ședințele au început să aibă din ce în ce mai puține asane, mai lungi, cu rezultate drastice.
Manualele vechi de yoga, precum Haṭha Yoga Pradīpikā, spun că asana începe să funcționeze la nivel subtil, psiho-somatic, după 3 minute. Tehnic, oricum cam atât îți ia să îți potolești piticii interiori și să îți găsești nemișcarea și concentrarea în postură. Evident că depinde mult și de asană. Dar în momentul în care ai atins pragul de centrare și concentrare, abia atunci începe yoga cu adevărat.
Simțeam nevoia să lămuresc acest aspect pentru că, în ultima vreme, au trecut pragul studioului cursante ale altor centre de yoga. Care sunt perplexe de timpul petrecut în posturi. Aproape la fel de perplexe cum sunt eu când le aud că stăteau 2-3 respirații într-o asană. Ca să ce? De ce? De ce se predă așa și se numește Hatha Yoga?
Eu, tu și postura
În practica de la studio, există trei entități, să le spunem. De fapt, în orice fel de schimb de informații, energie, există o trinitate. În timpul ședințelor de yoga suntem eu, tu și asana. Eu am jobul meu, de a coordona asanele, în funcție de energia și nevoile grupului. Jobul tău, ca practicant, este să îți folosești discernământul. Să te evaluezi corect, fizic și mental și să știi cât poți să duci din acele 3 minute. Ah, dacă te bate ego-ul și vrei să (îți) demonstrezi ceva, atunci sunt mari șanse să vrei să forțezi toate cele 3 minute și să apară frustrarea dacă nu reușești să le menții.
O a treia entitate este asana în sine. Postura este de sine stătătoare și nu poate fi influențată nici de mine și nici de tine. Ea își face treaba dacă o lași, fără să o intereseze de părerea ta despre ea, dacă tu crezi în ea sau în energia ei, dacă îți place sau nu. Asta e partea minunată a practicii yoga. Că funcționează indiferent de părerea muritorilor. Nu trebuie să crezi în ea ca să existe. De aici îi vine și puterea, de altfel.
Un tot acest complex trinitar, singura entitate care are cu adevărat controlul, ești tu. Tu decizi cât stai, cum respiri, la ce te gândești, cum abordezi practica în sine. Este valabil și pentru meditație. Jobul meu este să te aduc la o limită și dincolo de ea, însă dacă tu mă lași sau nu să fac asta, depinde în exclusivitate de tine. Odată ce ai înțeles asta, ședințele de yoga devin un izvor de putere, de determinare și auto-control. Devii din nou stăpân pe propriile forțe.
Puterea interioară
Odată cu experiența în practică vei înțelege și care e treaba asta cu empowerment-ul. Am auzit-o prea des, mai ales în sfera asta a feminității. Cică empowered woman. Păi femeia este deja empowered, are puterea la ea, că așa a venit pe lumea asta. Aaaa, că a dat-o ea razna prin alte părți, e posibil. De putere zic 🙂 Dar sursa tot la ea a rămas. Femeile nu au nevoie de putere, căci ea deja există. Au nevoie de inspirație. Și o vor găsi prin iubire.
Tu ai văzut de câte lucruri este capabilă o femeie îndrăgostită? Cum își găsește ea energia și curajul aproape în orice situație? Cum crezi că se activează acea putere? A luat-o de undeva? Evident că nu. Însă a căpătat inspirație, iar asta a făcut-o să se recentreze și să își aducă aminte cine este și ce poate. Deci femeile au nevoie de iubire, nu de putere. Au nevoie să iubească și să fie iubite.
Și asta e o lege a sistemului yoga. O lege universală. A masculinului și femininului și a rezultatului dintre cele două principii. Iar până nu vom ajunge să (re)cunoaștem aceste legi universale, o să căutăm bezmetici salvarea în exterior.
Stay inside!
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Pingback: Yoga Open Class ❤️ - Mihaela Dragomir