Mi-a fost mult mai simplu să văd și să înțeleg asta la studio. Noi, oamenii, avem un drum al nostru, un scop. Chiar dacă știm sau nu care este. La un moment dat, pe drum, vor fi oameni care ne vor însoți, după care, la o bifurcație, vor continua pe drumul lor.
La studio sunt oameni care au venit, au rămas câțiva ani sau luni și au plecat. Oameni care au venit, au plecat și s-au întors. Oameni care au venit și nu au mai plecat. Scopul meu, de exemplu, este să le fiu acolo fără discriminare, indiferent de cât vor să stea. Scopul lor este să ia ce au nevoie de la mine, apoi să meargă mai departe.