Mi-a luat mai bine de două săptămâni să pot să scriu despre asta. Și tot nu pot 🙂 Am fost într-un training intensiv cu The Four Winds Society, mai exact la Munay Ki residential training cu Marcela Lobos. A fost primul curs/retreat în ani buni în care eu nu am fost organizatorul, așa că asta mi-a dat șansa reală să cunosc o nouă lume.
Nu îmi era foarte clar ce caut acolo, dincolo de faptul că aveam nevoie acută de o resetare. Și eu, ca o inocentă ce sunt, mi-am luat la mine laptopul, chestii de lucru, și alte aspecte lumești, crezând că o să am timp să le fac pe toate. Uitasem că m-am înscris la un curs intensiv, adica program de dimi de la 7 jumate la ora 21. Plus că fix asta era ideea resetării: scoaterea din propria-mi lume.
Cum să creez o nouă lume?
Se tot merge pe principiul ăsta al co-creației, pe care, până într-un moment l-am predat și eu. Pentru că, la un nivel încă foarte superficial, cred că orice om cât de cât coerent la cap și la suflet, își dă seama că își poate crea într-o oarecare măsură realitatea. Ah, că o nouă lume pentru el poate însemna o disociere sau o fantezie care se va spulbera la un moment dat, asta e altă discuție. Depinde foarte mult de discernământul fiecaruia și de ce profesor a avut. Dar, la de la un nivel de conștiință în sus, o lume favorabilă și prosperă poate fi creată.
După un deceniu de yoga, făcut și predat mare parte din el, după jdemii de cursuri și școli și workshopuri, după un milion de evenimente marcante în viața mea, înțelegeam cel puțin conceptual că o nouă lume poate exista. Nu neapărat că o să o prind și eu viața asta, dar măcar într-un viitor al copiilor copiilor noștri. Și totuși, ceva nu cupla. Ceva din hiper-raționamentul meu sădea semința îndoielii. Mă uitam în jurul meu și mă apuca o frustrare uriașă când vedeam că sunt oameni – mulți, de altfel – cu nici o șansă la evoluție. Că o lume nouă pe care o visez eu, nu ar putea să îi susțină pe acești oameni.
Și slavă Domnului, anul acesta a avut grijă să îmi arate cât sunt de mulți și scăpați de sub control. Ca o buruiană care se extinde necontrolat într-o grădină a Edenului. Pe care în loc să o stropești, decizi să părăsești grădina, căci crezi că nu mai poate fi salvată, rămânân cu dorul de ea până la finalul vieților. Și apoi, a venit acest training. Care a avut grijă prima oară să îmi smulgă mie buruienile mentale din rădăcini, apoi să mă învețe cum să creez și folosesc pesticidul, cum să îmi îngrijesc din nou propria grădină, apoi să învăț oamenii să aibă grijă de a lor.
Și apoi, ușor-ușor, să creăm împreună noua lume dintr-o rezervație naturală uriașă a grădinilor Edenului neatinse de buruieni. Și, cel mai important, m-a învățat cum să nu mă mai deranjeze buruenile. Sunt și ele plante, sunt și ele creație, au și ele o viață. Evident, extrapolând la burienile mentale, gândește-te câtă energie ai pus în ele ca să crească atât de mari. Câți ani de mentalități limitate și limitative, câtă dorință de a avea dreptate, câte convingeri de protejat în fața “necunoscătorilor”.
Aceste buruieni au o viață. Au viața ta. Timpul tău. Energia ta. Imaginea ta. Sunt creația ta, încă în fază de plante. Dar se pot tranforma oricând în oameni. Așa este și în cazul oamenilor despre care vorbeam mai sus. Sunt buruieni transformate în timp și convingeri până au prins viață umană. Cum să le asta explici acestor oameni? Cum să le explici că sufletul este în continuare inocent și necontaminat, că toți suntem la fel la nivel de suflet, că iubirea este singura care ne poate reda frumusețea grădinii? Oamenii ăștia și-au pus toată viața în udarea buruienilor. E ca și când le-ai lua viața. Așa că răspunsul e simplu: nu le explici 🙂
Munay Ki
M-am apucat de aspectul acesta șamanic de ceva vreme, mi s-a părut fascinant de la bun început. Un instrument excelent pentru a săpa și mai adânc în sufletul tău pentru a vedea bucățile lipsă din puzzle. Inițial l-am făcut strict pentru mine, căci yoga părea să își atingă limitele de ceva vreme. Apoi, a venit acest training și m-am trezit într-o lume în care misiunea mea a devenit să împărtășesc lumii semințele Munay Ki.
Munay este conceptul andin al iubirii pure, dincolo de formă și definiții. Iar training-ul a fost, de fapt, o inițiere și o conectare la această energie. De fapt, zece inițieri și conectarea la fiecare sursă de energie și înțelepciune existentă pe pământ. Evident că am fost și eu oarecum sceptică la început 🙂
Adică mental înțelegeam la ce am venit, de Marcela Lobos îmi plăcea mult și voiam să o cunosc pe femeie, însă primele zile a fost ceva deosebit în smulgerea buruienilor proprii. Și îndoiala, și iritarea, și critica și mai ales autocritica au ieșit toate deodată într-o singură zi. Deci complet neprietenoasă primele 3 zile 🙂 Apoi, au început să apară răspunsurile la întrebări rostite foarte demult și foarte vag. Aha-uri la fiecare câteva minute până când m-am apucat să le scriu, să nu cumva să le uit. Nu le-am uitat nici până acum.
Apoi, încet încet, a început să se instaleze iubirea. Nu mă întreba cum, căci nu pot să o definesc altfel decât ca o conectarea cu toată viața din jurul meu. Pietre, plante, cer, pământ, apă, tot. Plus cei 100 de oameni din 23 de țări prezenți acolo. Acel sentiment că trăiesc în cel mai frumos loc din univers, că oamenii de lângă mine sunt cele mai frumoase oglinzi și lecții, că fiecare dintre noi vrea doar să fie iubit și acceptat pentru ceea ce este. Și asta mi se pare cea mai frumoasă trăsătură umană.
Iar la final, a reapărut dorința de a crea o nouă lume. O lume în care oamenii se arată așa cum sunt, în care sufletele sunt la vedere, în care iubirea față de viață este singurul lucru care necesită apărat și protejat din lumea asta. O lume transparentă, cu mult râs și auto-ironie, cu lacrimi și zâmbete, câteodată simultan, cu credința absolută că mâine va fi mult mai bine, căci la finalul zilei, am ales viața asta ❤️
Ne vedem cu drag și much Munay la studio!
M.
Table of Contents
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Limbajul sufletului
Ca de obicei, dilema mea interioară se referă dacă a luat-o lumea razna sau doar am început să văd eu mai clar cum e lumea,