Skip to content

Oaia neagră și puterea ei

oaia neagră

Din când în când, viața e rotundă și ne aduce cumva în aceleași tipare și situații asemănătoare de cel puțin câteva ori, pentru a vedea dacă ne-am shimbat răspunsul și tipul de reacție la evenimente. Dintotdeauna am fost oaia neagră, cea diferită, ciudată, cu idei proprii și ceea ce se numea atunci “o personalitate puternică”. Termenul diplomat pentru colerică, știam de mic copil 🙂 

Printr-o minune și grație divină, am reușit să rămân la fel. Sunt oaia neagră care refuză turma, sistemul, refuză să se supună orbește în fața regulilor stupide sau de dragul unei false diplomații. Sunt oaia neagră care a reușit cumva să adune în jurul ei și celelalte oi negre, în așa fel încât să avem toate ovinele senzația de apartenență, că avem un loc în care ne putem exprima personalitatea puternică, în care nu e nevoie să ne cenzurăm sau să facem efoturi să părem drăguți și sociabili. Deși suntem. Dar selectiv. 

Oaia neagră și salvarea turmei

Am mai scris aici despre oaia neagră și despre imposibilitatea conviețuirii ei cu oile albe. În curentele spirituale, se spune despre conceptul de oaie negră că este, de fapt, membrul familiei care vine să rupă tiparele familiale, să distrugă legăturile bolnăvicioase ale generațiilor din urmă, să salveze până la mântuire tot neamul și pe cei aflați în asociere cu acesta.

Sincer, nu știu dacă are musai o aplicabilitate în viața reală. Eu am înțeles ce caut eu în viața mea, dar a fost o călătorie cu spasme multe și deloc confortabilă. Dar nu se aplică la toată lumea încadrată la țapi ispășitori și lupi singuratici. Căci, din punct de vedere psihologic, sunt unul și același lucru. Oamenii care preferă să se izoleze în loc să se amestece cu ceva fundamental greșit, oamenii care preferă să vorbească și să își exprime părerea sinceră atunci când sunt întrebați, oamenii care preferă disconfortul conflictului în detrimentul acceptări tacite a unei nedreptăți. 

Doar pentru că arată altfel, că se îmbracă altfel, au altă tonalitate, alte hobby-uri, alte metode de relaxare, sunt oameni încadrați social automat la “diferiți” “ciudați” “atipici” sau “anormali”. Văd filmul ăsta aproape în fiecare zi în jurul meu și îmi dă o stare amestecată. Pe de o parte, mă bucur teribil că acești oameni încă există, pe de altă parte, înțeleg confuzia și inadaptarea prin care trec, iar acest lucru nu mă poate bucura. 

Vopsirea oilor

Cred că cea mai simplă și puternică urare le-o fac celor care vor să “corecteze” sau să cenzureze ceva ce nu înțeleg este să le dea Universul în viață o altă persoană FIX ca ei. Cu aceleași fixuri, cu aceeași viață, cu aceleași “probleme” și același egocentrism. S-ar anula reciproc în câteva zile. Oamenii au tendința de a judeca ceea ce nu înțeleg, iar cei cu o puternică înclinație narcisică vor ca toată lumea să fie ca ei. Să gândească, să simtă și să trăiască asemenea lor. Pentru că ei sunt perfecți, iar restul sunt defecți.  

Orice altceva iese din tipare, este catalogat drept ciudat, sălbatic, dubios. Pentru cei ultraortodocși, chiar unealta diavolului. Iar statutul de oaie neagră chiar îi apasă pe butoane pe acești oameni. Fix acea personalitate puternică este resimțită de aceștia ca un pericol de demascare, de deconspirare a imperfecțiunii perfecților. Sunt ca o oglindă care le arată toate imperfecțiunile deodată, iar asta îi sperie. În primă fază, vor încerca să îi aducă la nivelul lor și apoi să îi bată cu experiența. 

Apoi, dacă nu vor reuși asta, vor încerca să îi manipuleze emoțional, să îi denigreze, iar apoi să se victimizeze dacă oaia negră ajunge la capătul răbdării și începe procesul de demascare. Este aceeași poveste, repetată din ce în ce mai des, dar cu personaje diferite. Și cu toții suntem la un moment dat personajul negativ în povestea altcuiva. Depinde de povestitor. 

Puterea negrului

Negrul este legat de Yin, de noapte și introspecție. Întunericul nu înseamnă rău, înseamnă adâncime, profunzime. Acolo unde nu a ajuns lumina și ai ascunse cele mai profunde aspecte ale ființei tale. Despre care probabil nici nu știi, că de aceea e beznă și tot de aceea lucrăm cu lumină în practicile spirituale. Și tot din același motiv, la începutul oricărei terapii de acest gen, apare un conflict interior pe care nu mulți sunt în stare să îl ducă la bun sfârșit.

Ca să fii “altfel”, este nevoie de o putere inimaginabilă, de o cunoaștere de Sine autentică -adică să te cunoști suficient de bine încât să știi și ce poți și ce nu poți – pentru a nu lăsa pe nimeni să pună găleata de var alb pe blănița ta de oaie neagră. Pentru că la prima furtună mai puternică, varul acela se va duce și te vei trezi în același punct din care ai plecat. Ori, pentru asta ai nevoie fie de o practică constantă care să te decontamineze permanent, fie de o gașcă de oi negre care să își valideze existența exact așa cum este ea. 

Majoritatea cabinetelor de psihoterapie sunt pline de oi negre care au ales să își nege puterea și să își invalideze darurile cu care au venit pe lume tocmai pentru a se integra. Și atunci apare depresia, pentru că nu trăiesc conform propriilor valori sau anxietatea și teama de conflict, pentru că undeva în fundal știu că sunt capabile să mute și munții dacă fac apel la ce zace acolo în ele. Este explicată și aici  povestea psihologică cu oile negre. 

Îmi doresc tare mult o lume cu mai multe oi negre asumate, că tot ne place cuvântul 🙂 

Întotdeauna ai de ales cine vrei să fii. Ideal, fii cine ești!

Namaste!

Table of Contents

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
calatoria

Călătoria

Fie că suntem sau nu conștienți, cu toții ne aflăm pe un drum. Unii îi spunem resemnați soartă, alții îi spunem, plini de speranță, destin.

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *