În timp ce stăteam în trafic zilele trecute 40 de minute pentru a înainta 100 m, am avut timp berechet să fac o analiză a traficului, a oamenilor din mașini, a cauzelor care au dus la ambuteiajele vieții din Constanța. Nu, nu sunt lucrările și săpăturile. Ne scăldăm într-o mediocritate adâncă, din care este posibil să nu ieșim prea curând.
Ne-am amorțit atât de mult în pandemie, încât orice instinct existent înainte de 2020 de a lua măsuri împotriva abuzurilor sau de a comenta măcar în fața nedreptății, a murit odată cu imunitatea noastră.
Viața în mediocritate
Pentru mine, mediocritatea este cel mai mare coșmar al meu. Ideea de a mă plafona, de a mă complace într-o situație călduță, este egală cu purgatoriul. Nu e nici măcar fierbinte, ca la cazane. E slow cooking al nervilor și prefer oricând deranjul, așa-zisul conflict, decât de a rămâne într-o zonă gri. Dar, pentru mediocri, mediocritatea este egală cu fericirea. Atât au înțeles ei că este viața însăși.
De-a lungul anilor, m-am tot întrebat de ce nu face lumea yoga. De ce te tot plângi de viața ta, de ce dai bani grei pe analize și xanax-uri, când ai toate instrumentele la îndemână? Atunci când eu și colegii mei din țară și nu numai facem ditai campaniile de informare despre beneficii, când îți dăm tips and tricks pentru acasă, de ce dai din cap că avem dreptate, dar continui să te scalzi în mediocritate? De ce atunci când soarele răsare pentrun toată lumea în același timp, tu te uiți nostalgic după lună?
Un singur răspuns rămâne valid pentru toate aceste întrebări: pentru că ție chiar îți place locul în care ești. Personal, nu dau doi bani pe lamentări de cât de nașpa e orașul, cât de nasol e partenerul de viață, cât de varză îți sunt sănătatea fizică și mentală, cât de horror ți se pare să te duci în fiecare zi la muncă. Dacă încă ești în oraș, dacă încă ești în parteneriat, dacă nu faci nimic pentru sănătatea ta, dacă încă mai ești la acel loc de muncă, înseamnă că de fapt îți place acolo unde ești și doar te alinți prin lamentări.
Există sute de cursuri fizice și online de educație anual, în orice domeniu de viață. Deci oricând ai acces la informație și auto-educare. Unele sunt chiar moca. Doar că nu este suficient să faci cursurile, este nevoie să și pui în practică ce înveți acolo și să vezi dacă obții alte rezultate făcând asta. Să vrei cu adevărat să schimbi ceva, înțelegând că din mediocritate nu poți să crești, ci este nevoie să riști , eventual chiar să devii “oaia neagră” făcând asta.
Suntem conduși de oglinzi
Dacă fiecare dintre noi și-ar dedica măcar o parte din timp pentru a da ceva societății înapoi, lumea ar arăta altfel. Fiecare dintre joburi este despre oameni, este o muncă în folosul societății, orice ai face. Desigur, asta înseamnă să îți pui tu viața la punct în primă fază, înainte de a încerca să îi salvezi pe ceilalți.
Cei care ne conduc sunt aleși de noi, populația. Povestea că oamenii care comentează sau care au ceva în cap ar trebui să candideze sau să treacă ei la conducere este o manipulare grosolană. Nici un om din cei care fac treabă bună în privat, din cei care chiar și-au pus viața în ordine, nu ar face asta. Nici un om cu un adevărat succes personal nu vrea să fie în lumina reflectoarelor. Unii înțeleg că nu au încotro, dar tot nu le place, preferă decența și discreția înainte de orice. Pentru ceilalți, există alegeri locale 🙂
Astfel că ceea ce se întâmplă acum în oraș este extensia energiei populației. Este oglinda cea mai fidelă a constănțeanului: plin de gropi, tot timpul “în renovare”, pierzând timpul în trafic, suferind avarii la fiecare două zile. Până să vină pandemia de la primărie, constănțeanul pierdea timpul la cafele pe Tomis, se “renova” pe la clinici de înfrumusețare, iar gropile i se vedeau în caracter. Ce se întâmplă acum este doar o manifestare fizică a ceea ce suntem pe interior la nivel de comunitate.
Micro și macro
Am spus de nenumare ori acest lucru. Dacă un om nu este în stare să își pună propria viață în ordine, de ce l-ai alege să se ocupe de urbe sau de o comunitate, în general. Dacă tu nu ești în stare să îți gestionezi bugetul tău, de ce crezi că poți gestiona bugetul local? Dacă tu nu ești în stare să îi oferi singuranță familiei tale, de ce crezi că o poți oferi societății? Dacă tu nu ai văzut pe barba ta cum se face un business, care sunt nevoile oamenilor din target, de ce crezi că ai putea să afli nevoile publicului general? Nu poți să trăiești micro în mediocritate și să vrei în macro prosperitate.
Când oamenii ajung acolo, într-o funcție de conducere, este MUSAI să se afle toate datele despre ei și viața lor. Când au vrut celebritate și vizibilitate, au semnat astral că renunță la viața personală. Populația are nevoie să știe ce fel de oameni sunt cei care vor să conducă. Să știe ce mănâncă, ce beau, ce fumează, cu cine și-o trag oficial și neoficial, cum își tratează prietenii și familia, să afle cele mai adânci secrete. Și abia atunci vor putea să aleagă conștient.
Dacă nu aș fi renunțat la presă, cred că aș fi demarat un astfel de proiect de integritate, tocmai în ideea de a ieși din mediocritate la nivel de mase. Dar, pe de altă parte, se poate rescrie și conceptul de presă, mă gândesc… Vorba aceea: once a wolf, always a wolf 😇
Hai Namaste!
Table of Contents
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Limbajul sufletului
Ca de obicei, dilema mea interioară se referă dacă a luat-o lumea razna sau doar am început să văd eu mai clar cum e lumea,