Se spune că prima iubire nu se uită niciodată. Nu numai că nu se uită, dar atunci când te uiți câțiva zeci de ani în spate, îți dai seama că ea te-a modelat. Te-a inițiat în deschiderea inimii. Că tu, de-a lungul anilor, ai devenit acea primă iubire. Și că iubirea, în general, nu trece. Nu ține de persoana fizică, ci mai degrabă de acea inițiere, acea deschidere către tainele unui univers interior.
Prima iubire se întâmplă, de obicei, în anii tinereții și nu are nici o treabă cu iubirea general acceptată aici pe pământ. Dacă ai o karma bună, prima iubire va fi ceva cu totul diferit de ultima 🙂 De iubirea vieții tale. De o altfel de iubire, mult mai matură și mult mai coerentă. Dacă ești suficient de norocos sau de norocoasă, vei avea parte de amandouă în viața asta.
Prima iubire
Ca să înțelegi tot filmul, de curând am aflat vestea plecării dintre noi a primei iubiri. S-a întors Acasă. Și aproape instantaneu au început să mi se deruleze în minte toate evenimentele de acum câțiva zeci de ani. Și, la o primă vedere, nu a fost neapărat roz. Însă semințele, inițierea în deschiderea inimii mele, am înțeles că atunci s-au produs. Ce a urmat mult timp după acea primă iubire au fost fie distrageri ale atenției, fie căutări neîncetate ale acelor aspecte care mi-au deschis atât de abrupt și ireversibil inima.
Am înțeles zilele astea că prima iubire este un loc sacru. ACEL loc sacru pe care tot îl căutăm prin meditații, rugaciuni, upgrade-uri ale conștiinței. Un loc atât de bine ascuns, în care nici măcar eu nu mai îndrăznisem să intru până acum. Este un loc care rămâne proaspăt și extrem de potent de-a lungul întregii vieți. Este cea mai reală și cea mai inocentă dintre iubiri, pentru că niciodată nu poate fi fructificată. Este ceva ce face parte din tine, rămâne o bucată din tine, îți modelează caracterul, felul de iubi, îți dă un sens căutării mai departe în viață.
Nu trăiești prima iubire, ci ea te trăiește pe tine. Oricât de mult ai crede în iluzia independenței și a libertății, este una dintre marile amprente ale destinului tău. Din punctul meu de vedere, prima iubire nu are nici o șansă la fructificare. Nu de asta apare, nu apare la momentul potrivit, nu ține de relație, ci doar de o iubire din meritul inițierii. Dacă o trăiești, se întâmplă să se fi decis pentru tine că ești pământ bun pentru semințele iubirii și atât. Dacă ai noroc, puteți rămâne maxim prieteni buni. Dacă încă ești atașat de paradigma lumească, nu veți rămâne.
Și ultima
Cum spuneam, cele două momente existențiale sunt atât de diferite în întruparea lor, dar nu și în esență. După ce înveți să îi dai drumul, să te vindeci – căci prima iubire vine la pachet și cu prima inimă sfărâmată – vei lua o parte din ea cu tine și o vei căra toată viața ta pe pământ. Vor trece ani și zeci de ani și vei căuta inconștient oglindiri ale ei. Vei căuta ceva să aibă sens, să te mai facă vreodată să simți la fel, vei apela la orice tehnici de deschidere a inimii, în speranța că vei găsi din nou locul acela sacru despre care nici nu mai știi că există.
Căci cumva vindecarea, pentru noi, oamenii, este echivalentă cu uitarea. Doar că dorul de locul sacru nu se uită niciodată. Și, dacă ai noroc, Universul îți va recompensa și dorul și căutarea prin cineva care îți accesa din nou acel loc sacru. Iubirea vieții tale. Persoana lângă care te vezi îmbătrânind, ultima persoană pe care vrei să o vezi în fața ochilor înainte să te întorci și tu Acasă. Două trăiri aparent distincte, însă venite din aceeași Sursă.
Iubirea este iubire. Nu moare niciodată, este vie și dincolo de moarte. Și cred sincer că cineva vine și te învață ce este, un Maestru, Învățător și apoi, dacă ți-ai făcut cum trebuie treaba de vindecare și Șefu’ decide că meriți, vine The One. Acea oglindire a iubirii pentru care te-ai antrenat atâta timp. Cu decizii pripite și greșite, cu ambiții, cu un ego de care a trebuit să înveți să te lepezi, cu ce reminiscențe sociale mai există în capul tău despre iubire. Acela a fost doar antrenamentul. Toată viața este un haos organizat între cele două momente.
Știi că nu va mai exista vreodată o primă iubire, la fel de bine cum știi că nu va mai exista vreodată o ultimă iubire. Dacă între aceste două momente, sufletul îți devine sănătos, înseamnă că îți trăiești viața pe pământ în cea mai frumoasă grație divină.
Am auzit tot zilele astea o metaforă foarte frumoasă cu privire la suflet: noi suntem o oglindă, iar la naștere, oglinda se sparge. În bucăți mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puțin împrăștiate. Scopul nostru în viață este să adunăm bucățile lipsă prin oglindirea în alți oameni. Să alchimizăm furia, durerea și suferința, apoi să începem să lipim oglinda la loc, bucată cu bucată 🖤
Ne revedem la studio!
M.
Table of Contents
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Limbajul sufletului
Ca de obicei, dilema mea interioară se referă dacă a luat-o lumea razna sau doar am început să văd eu mai clar cum e lumea,