Dacă am un target anume prin povestea asta cu educația adulților, practica yoga, meditația și practicile șamanice, acela este să cresc calitatea vieții. Iar din acest punct de vedere, calitatea se măsoară subiectiv, prin percepția oamenilor cu privire la viața lor și profeția la care ei cred că sunt condamnați.
Altfel spus, dialogul pe care îl ai tu cu tine și apoi cu restul oamenilor, îți modelează realitatea mai mult decât crezi. Și probabil că nu crezi pentru că asta ar însemna că ești singurul responsabil de halul în care arată viața ta. Așa că e mai simplu să crezi că “așa ți-a fost scris” sau “asta ți-e crucea de dus” decât să devii vinovat/ă și apoi rușinat/ă de rezultatele alegerilor tale.
Profeția și autoprofeția
Am stabilit deja – nu noi în gașca noastră din Constanța, ci niște oameni care au făcut ditai studiile pe neuroplasticitate și fizică cuantică – că felul în care arată realitatea ta este un rezultat al dialogului interior. Deși e multă vrăjeală în industria asta New Age, se vând o grămadă de vise și de fum, un lucru este cert: toate pleacă de la o sămânță de adevăr. Distorsionat câteodată, dar foarte valabil în starea lui pură.
Și adevărul despre care îți vorbesc este acela că fiecare ne putem altera realitatea. Și pe plus și pe minus. Totul se întâmplă în minte, în energie, în metalimbaj, în convingerile noastre cele mai puternice. Profeția pe care o căutăm sau o analizăm de undeva din trecutul istorico-religios, este în interiorul nostru tot timpul. De fapt, majoritatea profețiilor sunt autoprofeții.
Se presupune că există un raport de putere, de autoritate între tine și cel/cea care face profeția. Să spunem că un părinte, un partener de cuplu sau un medic. Cineva pe care tu îl consideri din varii motive mai apt și mai pregătit decât tine în domeniul în care se face profeția. Apoi, acel om îți spune că tu nu ești cine știe ce sculă, că nu o să faci nimic în viață sau că ai defecțiune la mansardă că “nu ești ca toată lumea”.
Sau medicul care îți spune că e nasol ce ți se întâmplă, că e grav, eventual ți se spune și că în x timp o să mori. Ce crezi tu că se întâmplă atunci? Vei internaliza profeția omului pe care tu l-ai pus mai sus decât tine și o vei tranforma în autoprofeție. Se numește boală de diagnostic, dacă ne referim la medici care se joacă de-a Dumnezeu. Și le numim generic “traume” atunci când profețiile apar în relații interpersonale.
Convingerea că acel om are dreptate plus transferul emoțional care este atât de mare în acel moment în care profeția este rostită, vor duce la internalizarea de noi convingeri. Acel “sunt bolnav” pentru că așa mi-a spus X sau “trebuie să mă apăr”, deși nu am prădători, doar pentru că Y “își face griji pentru mine” sunt niște blesteme pe care niște oameni ignoranți le-au pus asupra ta, iar tu le-ai făcut ale tale.
Cum modifici autoprofeția?
Evident, modificând percepția. Înțelegând că nici un om pe pământ nu a învățat 100% corpul uman și că vindecări “miraculoase” pot apărea oricând, așa cum s-a mai întâmplat, doar prin schimbarea percepției. Că nimeni nu este condamnat la boală, la moarte, la suferință sau la sărăcie, ci doar se autocondamnă, fără să se uite în interior.
Ideal ar fi să ne înconjurăm de oameni care realmente ne vor doar binele, care ne susțin percepțiile sănătoase și nu aruncă pe noi fricile lor. Căci exact asta se întâmplă cu blestemele și profețiile. Că nu li se întâmplă lor, ci ție. Profeții nu “își fac griji” pentru ei, ci pentru tine. Nu se încarcă ei cu teama de boală, ci te încarcă pe tine cu teama lor de boala ta. Evident că poți să extrapolezi spre orice altă “cruce de dus”.
Iar atunci, pentru a modifica percepția, ai nevoie să nu mai dai autoritatea altcuiva în afară de tine. Nu te mai închina la medic, preot, partener, copil, părinte. Respectă-le rolul în viața ta, dar nu îi mai crede pe cuvânt la orice inepție. Ascultă-le părerea dacă te mănâncă-n fundic să le-o ceri, dar nu o internaliza. Persoana care te cunoaște cel mai bine ești chiar tu. Nu ei.
Autonomia asta energetică și apoi învățarea comunicării cu spiritul, a manevrării energiei și a alterării realității, te vor elibera de profeția prin percepție. Pentru că vei deveni atât de liber în gândire și în simțire, încât nu vei mai lua personal fiecare debitare verbală a ignoranței. Oamenii nu sunt răi. Atâta sunt ei. Unii mici și limitați, alții conștienți de limitări.
Plus că nu ne naștem toți la aceeași vârstă. Iar pentru unii e prea devreme să înțeleagă mersul Universului, sunt încă mici copii, iar pentru alții e mult prea târziu să mai înțeleagă ceva. Știu, pare drăguț să crezi că tu ești suflet bătrân și e în responsabilitatea ta să ăi înveți pe cei mai mici. Dar unii dintre ei sunt și ei suflete bătrâne care au îmbătrânit degeaba. Au pierdut trenul, au internalizat socialul, s-au deconectat de tot de la Sursă viața asta.
Nu poți să accepți critici sau condamnări la moarte sau la boală de la cineva de la care nu ai accepta sfaturi, doar pentru că vezi cum arată realitatea lui/ei. Așa că nici profeții despre cum o să arate viața ta nu e indicat să accepți, ci să ți le faci singur/ă, în funcție de ce experiențe ai nevoie ca să crești mare în spirit și puternic/ă în prosperitate.
Mai povestim la evenimentele șamanice de la studio 🙏
M.
Table of Contents
Cum îți asculți corpul?
Una din mantrele terapiei din ultimii ani este celebra “îmi ascult corpul”. O expresie atât de plată, de vagă și de grea, în același timp,
Spiritualitatea Disneyland
Nu mai pot cu “iubire și lumină” și alți unicorni de pe buzele spiritualiștilor de duminică. Trăim într-o eră în care spiritualitatea este la un
