În orice practică spirituală, teorie religioasă sau concept new age, se vorbește despre renașterea ființei, noul Eu, Învierea. Dacă stai și studiezi foarte bine teoria, o să vezi că acest moment al redescoperirii Sinelui are la bază ceea ce se numește “noaptea întunecată a sufletului”.
Renașterea Sinelui după îngroparea ego-ului
Dumnezeu are un talent numai al Lui de a săpa adânc să vadă până unde îți duc rădăcinile și atașamentele. Și câteodată nu e deloc funny. Dar scopul în această săpare este învățarea lecțiilor și apropierea și mai profundă de esență.
Noaptea întunecată a sufletului se apropie foarte mult de simptomatologia depresiei, când nimic nu mai are sens, nu îți mai găsești scopul, nu știi cine ești cu adevărat, ce vrei, încotro te duci și de ce e nevoie de atâta efort pentru a-ți găsi echilibrul. Diferența față de depresie este că noaptea întunecată a sufletului are un impact spiritual profund și face parte din alchimia evoluției conștiinței. Cu cât saltul în conștiință este mai mare, cu atât mai multe planuri ale existenței tale vor fi dărâmate. Știi tu… atunci când simți că îți cade cerul în cap și faci cunoștință cu Iadul personal și cu toți demonii cu funcție de conducere în structura interioară.
Triggerii pentru această perioadă par să fie exteriori, de obicei sub forma unei pierderi (de obicei obiectul și subiectul atașamentului tău cel mai mare – partener, job, casă, sănătate, copil, cățel, pisică), dar pot fi și interiori, după ceva practică susținută de auto-descoperire. De obicei, triggerul este un eveniment care îți invalidează TOT ce credeai tu că știi despre viață. Iar apoi se face întuneric, pentru că reperele nivelului vechi de conștiință dispar. Atunci începe renașterea.
Ce se întâmplă când ego-ul moare?
Este ceea ce se numește în scripturi “moartea în viață”. Din punct de vedere practic, acesta este motivul uman pentru care facem meditație. Să ne obișnuim cu moartea în viață, să învățăm să stăm calm și să respirăm când totul se prăbușește în jur.
Noaptea întunecată a sufletului este, de fapt, o criză existențială care doare ca nimic altceva. Și duce mai degrabă spre o noapte polară, durează destul până când integrezi ce se întâmplă și îți creezi alte structuri mentale și alte repere. Este acel moment în care te întrebi ce se întâmplă, de ce ești așa, de ce unii oameni care păreau buni nu mai par, de ce cei care păreau răi sunt, de fapt, foarte ok, de ce, de ce, de ce…
“De ce”-ul este ultima ancoră a tiparelor egotice în care mentalul se străduiește din răsputeri să înțeleagă. Doar că tu nu poți înțelege din nivelul tău limitat de conștiință ceva orchestrat din planul divin.
Scopul este să ajungi la contemplarea vidului
În nenumăratele planuri ale conștiinței, tu ești suma tuturor credințelor, dogmelor, valorilor morale și etice ale societății și ale familiei de proveniență. Dacă mâine ai pierde tot ce ai azi, tu cine ai fi? Dacă nu este o întrebare pe care ți-o pui în mod regulat, va veni Universul să ți-o pună până la urmă. Și nu îți place cum ți-o pune Universul, crede-mă 🙂 Deci practica de introspecție este esențială, este calea cea mai ușoară în drumul ăsta cu speranțe de evoluție și renaștere.
Ți-am mai povestit aici ce face practica yoga și de ce. Realitatea (aia adevărată) este vid. Este nimic și totul, în același timp. Este ce este, fără dualitate și fără proiecții mentale. Ori, pentru asta, este nevoie să ajungi la performanța de a vedea lucrurile și oamenii exact așa cum sunt, fără emoții atașate și perspective contaminate de dogme și convingeri cărora tu le spui “principii”.
Renașterea din cenușă
Mitologic vorbind, avem n simboluri către care să privim pentru a înțelege renașterea Sinelui. Pasărea Phoenix este un exemplu foarte bun. Ce nu îți poate spune mitologia este halul în care te vei simți :). Nu la faza de cenușă, ci în faza de ardere.
Cert este că atunci când vei renaște, vei face un salt uriaș la nivelul conștiinței. Universul va avea grijă să îți aranjeze viața în conformitate cu noile credințe și valori. Până la următorul salt 🙂
Namaste!
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.