Stăteam și mă gândeam că după #NormalizeYoga nu prea am mai avut spor cu scrisul 🙂 Și culmea, eu tot timpul găseam câte ceva despre care să scriu. Dar după ce mi-am scos nasul din ale mele, văzut oraș praf, Mamaia premiată, cetățeni guralivi și atât, revoluționari de ziua a 7-a, mi l-am băgat la loc în studio. Pare că majoritatea demagogilor cu școala vieții repetă clasa.
Nici nu știu ce mă întristează mai tare: felul în care arată societatea pe exterior sau felul în care arată oamenii pe interior. Evident că cele două aspecte se află într-un cerc vicios, din care oamenii par să nu își dorească să iasă. De aia stau eu în bula mea. Tot un cerc, dar mai fericit.
Școala vieții
Felul în care arată și orașul și societatea, în general, astăzi, este o extensie a conștiinței oamenilor care îl/o formează. Nu că zic eu, ci că așa spune orice text sau lege sacră, mai mult sau mai puțin cunoscută de muritori. Însă, spre deosebire de când eram noi mici și necunoscători, acum există sursa de informație peste tot în lumea asta. Școala vieții are manualul extrem de explicit online. Și nu numai.
Nu mi se pare că, în afară de ignoranță, există vreo scuză validă care să țină atunci când spui că nu cunoști astfel de fenomene spirituale sau energetice. Nu există vreo scuză care să îți permită să latri că e șantier orașul – că da, noi restul nu vedem🙄 – iar în capul și conștiința ta să existe ditamai craterele la care nu lucrează nimeni. Ce să vezi, fix ca-n oraș. Nu poți să te plângi de prostia celor care te conduc până nu te uiți la propria-ți prostie când pui botu’ la vrăjeala unor combinatori care îți oferă bani, funcții, iubire cu împrumut, iluminare, whatever.
Și, mai ales, nu poți să îți fluturi diplomele sau funcțiile vorbind pulimii dispuse să te asculte despre orice, când tu nu ai noțiuni elementare despre cum funcționează viața. Ești repetent la școala vieții pentru că refuzi să înțelegi că nu le știi pe toate, că viața e rotundă și îți repetă lecțiile până când înveți unde ai greșit. Tot cei ai învățat formal până acum nu are o fundație care să susțină cunoașterea. Mai degrabă avem nevoie să căutăm în înțelepciunea profundă a celor care trăiau mai simplu, fără Insta, Facebook și Whatsapp.
Educația prin yoga
Prin comparație cu ce văd la oamenii ăștia “educați”, cred că, de fapt, de asta iubesc Yoga mai mult decât orice. Pentru valoarea învățăturilor, pentru aplicabilitatea lor în povestea asta cu școala vieții, pentru fundația pe care o oferă, capabilă să susțină orice altă informație cu valoare reală. Pentru că acolo, în profunzimea practicii, yoga te invață ceea ce nici un sistem de educație nu face: îți pune o maaaare oglindă în față și îți explică astfel de ce realitatea ta arată așa.
Nu încerc neapărat să promovez yoga, inclusiv de asta m-am vindecat în timp 🙂 Ci doar să îți explic aici de ce acei oameni despre care ai citit în campania Normalize Yoga par să fie niște ființe venite din alte galaxii, deși, la o primă vedere, par oameni ca tine. Singura diferență între ei și tine este practica constantă. În rest, anatomic și fiziologic, sunteți la fel.
Partea oarecum negativă a educației prin yoga este că există oricând riscul să faci “șoricul gros”. Să nu mai dai doi bani pe sensibilitățile politically correct ale oamenilor, să te doară-n trotinetă și de părerile și de dramele lor. Să devii spectator la un spectacol prost, așteptând fie să evolueze, fie să fie înlocuiți actorii.
În schimb, partea pozitivă, este că văd din ce în ce mai mulți oameni angajați în practică. Oameni buni, cu cei 7 ani de acasă, la care fundația va fi din ce în ce mai solidă. E plin studioul de ei, în fiecare zi. Oameni care chiar au decis să urmeze școala vieții. La zi. Iar când acești oameni vor deveni majoritari, lucrurile se vor schimba și în exterior.
Desigur că te vei întreba atunci – cum o faci și acum, de altfel – “ce se întâmplă cu lumea asta?” sau “de ce nu mai există bărbați/femei buni/e în lume”? Pentru că sunt la yoga, d-aia. Și tot d-aia nu mai ies în lume 🙂
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.