Se spune că tăcerea e de aur. Sau că e plină de răspunsuri. Sau alege tu din zecile de citate despre tăcere de pe net. Pentru mine, tăcerea e putere. Atunci când încetez să mai consum energie să vorbesc, atunci îmi refac încet-încet stocul de putere. Tăcerea este cel mai puternic mod de a te face auzit pentru cine știe să o decodeze.
Eu când ies din bula mea de confort și sunt nevoită să ies în lume, în afară de faptul că nu știu cum să mă bag mai repede la liniște, când sunt suficient de relaxată stau și observ. Mă observ pe mine și halul în care reacționez la disconfortul haosului, dar analizez și ce e în jurul meu.
Pe plajă, tăcerea nu există
Am fost nevoită ca luna august să țin ședințele de yoga pe plajă. Pentru mine, asta înseamnă un adevărat purgatoriu. Să fiu nevoită să mențin în gol un spațiu safe pentru practicanți, în condițiile în care oamenii peșterilor se perindă pe acolo, este horror. Dar după ce am trecut de faza de respingere, am început să observ gălăgia din capul lor. Tăcerea nu că nu este o opțiune, nu este scrisă pur și simplu în adn-ul lor. Sunt foarte mulți oameni care cred că dacă au dat banii pe drum și pe cazare până la mare, tot acel spațiu de apă și nisip este al lor.
Melteni care țipă de la 200 m distanță unii la alții, care se opresc să se holbeze la noi cu “uită, bă, yogaaa, hăhăhăhă”, copii needucați și isterici, măcăneală continuă a femeilor sau a bărbaților, fără să vadă că interlocutorii lor nu mai sunt demult prezenți în discuție. Oamenii se adună ca rațele în găști de 3-4, și măcăne până la epuizare. O lume diametral opusă la ceea ce voiam să dezvoltăm între 4 pereți la studio. Șocul realității.
Bineînțeles că sunt și excepții. Însă tăcerea acelor excepții este atât de slabă încât este acoperită de majoritate. De majoritatea ofensată, cu gura mare, care preferă să schimbe descrierea faptelor decât să își schimbe emoțiile instabile care cauzează ofensare și reacție.
Și rareori în rest
Ce ți-am povestit acum este extrema. Plaja, vara, marea, alcoolul și concediul, rareori scot ce e mai bun din oameni în combinația asta. De partea cealaltă, sunt cei care nu au stăpânit tăcerea în cotidian. Cei cu păreri. Sau cu complexe de salvare. Cei care vor să te scoată din starea în care ești că știu ei că nu e bine pentru tine. Tăcerea este o artă. Sunt momente în care cel mai bun lucru pe care poți să îl faci pentru o persoană pe care vrei să o ajuți este să taci și să fii acolo lângă ea. În liniște, ca să își facă singur/ă ordine în cap.
Perioada asta de 10 zile de când s-a indundat studioul și până am reușit să mă reorganizez, am întâlnit tot felul de oameni. A fost o perioadă atât de plină și atât de intensă, încât pare că au trecut 10 ani, nu 10 zile. Am luat-o ca pe o curățare abruptă și intensă de care aveam nevoie. Și uite așa, o parte din oamenii care nu au știut să tacă, au dispărut subit de lângă mine. Nu o să mai explic aici de ce în comunicare tăcerea este câteodată cea mai bună abordare. Dar găsești un video foarte mișto aici, dacă simți să ai tot timpul o părere.
Din fericire, balanța a înclinat perioada asta spre oameni tare mișto care mi-au fost alături. Fie cu un simplu mesaj care spunea “sunt aici dacă ai nevoie”, fie cu prezența pe plajă în momentele mele cele mai grele, fie cu un zâmbet. Nici nu era nevoie de mai mult de atât.
O privire cât un milion de cuvinte
Întotdeauna am fost adepta dialogului scurt și direct, fără paranteze și ocolișuri. Îmi plac maxim oamenii cărora tăcerea le este confortabilă. Oamenii care știu când să tacă, dar să vorbească prin energie, cel mult prin privire. Oamenii care vorbesc prin acțiunile lor, nu prin cuvinte. Ți-am mai povestit aici că energia nu minte.
Ai văzut și tu, probabil, că există oameni cu care te înțelegi din priviri. Că sunt oameni care știu să citească dincolo de cuvinte. Așa oameni mi-ar plăcea maxim să avem pe lângă noi. Din ce în ce mai mulți. Fără mac mac, fără păreri, fără expertize tehnice sau psihologice. Și voi face tot ce îmi stă în putință să normalizez din nou tăcerea ❤️
Din 10 septembrie, ne vom vedea într-un nou studio One Yoga. Sunt călare pe design acum (de unde și povestea cu tăcerea), și curând vom deschide porțile primului yoga hub din Constanța. Îți povestesc mai multe pe măsură ce se așează și studioul. Până una-alta îți spun că ne mutăm mai spre centrul orașului, mai ușor de ajuns cu mijloacele de trasnport în comun. Poți să îți notezi de acum Strada Ion Rațiu 154 și eu te țin la curent cu evoluția spațiului ❤️
Încă două săptămâni ne vedem la orele de pe plajă și din parcul Rotterdam. Ai programul aici.
Namaste!