Tu știi ce vrei de la viață?

În ultima perioadă am observat (o dată în plus) că oamenii nu prea știu încotro se îndreaptă și de ce. Și când nu știi ce vrei de la viață, este aproape imposibil să nu apară conflictele interioare și suferința.

Desigur că atunci când proiectezi prea mult în viitor, șansele de a fi dezamăgit sunt uriașe, dar majoritatea oamenilor funcționează cu un combustibil numit speranță, iar în baza acestei speranțe își creionează și reperele (interne sau externe). Fără speranță, nu ai avea nici un motiv de bucurie și nu ai găsi nici măcar motivația de a trăi, de a merge mai departe.

De ce nu știi ce vrei de la viață?

Explicațiile pot fi de naturi diferite, de la aspecte psihologice, la modificări ale reperelor, la lipsa unei conexiuni cu acel ghidaj interior care te va pune înapoi pe drum. Cert este că atunci când apare această stare de confuzie, Universul are grijă să îți dea și răspunsurile. Doar e nevoie să îți ții ochii deschiși.

Se tot folosește expresia “go with the flow” în zona asta pseudo-spirituală. Și e corectă expresia, până într-un anumit punct. Să le lași dus(ă) de val este ok, dar doar dacă ai deja un discernământ foarte bine așezat, ai lucrat la mentalitatea de abandon în mâinile Divinului, ai acceptat că lucrurile se întâmplă conform unui plan bine pus la punct. Pentru lăsarea pe val, este nevoie ca tu să fii deja într-o stare elevată de conștiință. Iar deocamdată nu e cazul 🙂

Ți-am mai povestit aici despre teoria GPS-ului interior. Ori, dacă tu nu introduci destinația pe GPS, cum crezi că vei obține ghidarea? Dacă nu știi încotro mergi, cum vei ști care este drumul corect? Dacă încă ți-e neclar ce vrei de la viață, cum vei face alegeri care să îți onoreze existența?

Speranța este farul care îți va arăta calea

Indiferent de cât de bună sau nasoală este viața ta acum, speranța este cea care te menține în viață. Speri să îți fie bine, speri să fie liniște, speri la anumite rezultate, speri să iei job-ul la care visezi, speri să ai parte de iubirea la care tânjești, speri la minuni, la miracole. Dacă ești mai pesimist din fire, înăuntrul tău speri să ți se demonstreze că te înșeli, că oamenii sunt buni și viața roz. Chiar și dacă ai ajuns în faza în care nu mai ai dorințe și lași totul în mâinile Divinității, tot speri că vei atinge eliberarea, iluminarea.

De aceea se spune că speranța moare ultima 🙂 Pentru că nici tu nu ai cum să trăiești fără ea.

Când spui că nu știi ce vrei de la viață, urmărește lumina speranței. E ca un far care te ghidează atunci când ești pe mare și nu vezi țărmul din cauza furtunilor sau a întunericului. Observă la ce speri. Observă ce te deschide, ce te bucură. Observă cât de mult ți se schimbă starea de spirit atunci când mintea începe să își facă propriile filme cu privire la viitorul tău. Chiar dacă tiparul mental nu este unul pozitiv, observă filmele negative care îți dau o stare proastă. E clar că nu asta vrei. Deci speri la opusul lor.

Ce vrei de la viață este deja în jurul tău

Tot ceea ce ai și ți se întâmplă acum a existat în urmă cu ceva vreme în mintea ta. Speranța că vei ajunge aici a existat, a fost comunicată mai Sus.

Adu-ți aminte de momentele în care te-ai rugat pentru tot ce ai acum 🙂 Așa suntem noi oamenii, căutăm tot timpul altceva. De aici și suferința. Mai bine mulțumește pentru tot ce ți s-a întâmplat până acum și vezi unde te duce drumul ăsta pe care te afli acum.

Dacă încă ți-e neclar ce vrei de viață, spuneam că Universul va avea grijă să îți arate mai multe variante ale viitorului. Ai deja situații și oameni în preajma ta care să îți arate calea. Chiar și prin antiteză.

Sunt situații și oameni de “așa nu”. Înainte de a decide ce vrei, e nevoie să te lămurești ce NU vrei. După care lucrurile se simplifică aproape de la sine 🙂

E timpul să îți aduci energia acasă

Din punct de vedere energetic, confuzia asta cauzată de lipsa obiectivului și a reperelor vine dintr-un dezechilibru energetic pe chakra Manipura. Prea mult ai menținut atenția pe repere și obiective exterioare (ale celor apropiați sau ale societății), așa că ai ajuns acum să nu mai ști cine ești. Te-ai identificat atât de mult cu rolul tău social, încât ai și uitat cum e să ai dorințe proprii sau să îți recunoști valoarea, limitele, speranța.

Partea bună este că această energie poate fi echilibrată relativ ușor. E nevoie de muncă, e nevoie de renunțarea la obiceiurile vechi care te-au adus aici, e nevoie să faci față conștient și calm auto-sabotării la care te vei supune și să nu îi cedezi. Iar la un moment dat, pe nesimțite, vei ști să recunoști și direcția, și drumul, și destinația.

Namaste!