Trendul acesta de mind wellness sau mindfulness, dimpreună cu gândirea pozitivă – “preferata” mea – au făcut din meditație și din practica yoga, în general, ceva destul de departe de adevăr. Poate sunt eu mai fixistă și capsomană, dar alergarea după zâne, vorbitul cu arhangheli, dragoni și alte ființe eclozate din dorința de a te simți special, e ani lumină distanță de principiile și tehnicile de meditație autentice.
Astfel că răspunsul la “ce se întâmplă când nu mai meditezi?” poate varia, de la un individ la altul, în funcție de ce psihoze ai alimentat sau ți-au fost alimentate în timpul învățării procesului de meditație.
Ce înseamnă, de fapt, meditație?
Lumea are tendința de a privi meditația ca pe o chestiune fantasy, la sensul că atunci când mintea reușește să tacă, în capul meditatorului se întâmplă unicorni și curcubee și toate poveștile cu zâne. Realitatea este fix opusul. Este nevoie de disciplină, discernământ, concentrare și asumare în fiecare secundă a procesului pentru ca la finalul lui să spui că ai făcut o meditație.
Dacă vrei definiția mai concretă, meditația este concentrarea neîntreruptă. Necesită și o stare de relaxare și una de alertă simultan. Dacă ești prea relaxat, atunci mintea se va duce pe filmele ei. Dacă stai prea mult acolo, te va face să crezi în ele, dezvoltând acele “psihoze”, mai mult sau mai puțin accentuate. Dacă ești mult prea alert și “control freak”, nu vei ajunge prea departe în meditație, căci vei mentaliza fiecare stare pe care o ai, vor apărea “de ce”-uri la orice stare de conștiință care îți este necunoscută.
De aceea spun că meditația nu numai că NU este la îndemâna oricui, dar și că ghidul care te duce acolo este extrem de important. Terenul tău mental poate fi ok inițial, sau măcar ușor fertilizabil, însă dacă ghidul nu te ghidează corespunzător sau te lasă să te pierzi în propriile-ți iluzii, căderea îți va fi cel puțin dureroasă, dacă nu fatală. Tot el, ghidul, va trebui să te lase să îți dezvolți și să îți dezvălui părți ale personalității tale despre care nu știai. Da, ideal este să le dizolvi, dar prima oară este nevoie să iasă la iveală, ca să știi ce dizolvi.
Iar jobul tău este să le accepți. Să nu faci din ghid un dușman de clasă doar pentru că ți-a arătat ce nu îți place ție la tine, și nici un aliat necondiționat în validarea personalității. Ghidul este făcut să te ghideze, să te oglindească, iar tu ești făcut/ă să evoluezi, să crești. Da, știu că oamenii se feresc de disciplină, oamenii care fac asta se feresc de orice presupune un sistem sau procedură, oamenii cred că disciplina este pentru muritori. Dar yoga înseamnă disciplină. Înseamnă procedură. Înseamnă răbdare și discernământ.
Ce se întâmplă când nu mai meditezi?
Sunt martora acestui eveniment în fiecare sezon al anului. Ți-am mai spus că la studio am învățat și iubirea necondiționată și să dau drumul oamenilor de lângă mine. Ca în majoritatea relațiilor cu Dumnezeu, oamenii cer să se apuce de yoga și meditație atunci când își dau seama că viața lor s-a îndepărtat de la planul inițial. Atunci când se simt copleșiți sau bolnavi sau epuizați. Extrem de puțini au trecut pragul studioului doar pentru că știu că viața presupune o evoluție continuă.
Majoritatea dintre ei, au plecat. Unii s-au întors, unii nu. Alții au căutat ghizi cu care să “rezoneze”, adică persoane probabil mult mai amabile decât mine care să le valideze acele psihoze. Și îi înțeleg, involuntar toți căutăm asta, mai ales în relațiile semnificative. Vrem ca persoana importantă din viața noastră să aibă aceleași likes și dislikes, să aibă aceleași butoane, aceleași psihoze. Doar că ghidul nu îți este partener de cuplu 🙂
Au rămas doar cei/cele care și-au însușit disciplina practicii, care au avut suficient de multă încredere sau capacitate cognitivă să înțeleagă și să respecte procedura și să evalueze singuri/singure cât de mult mai crescut și cât de departe au ajuns. Tot ei sunt cei care au văzut că orice pauză în meditație sau trișat în practică, îi va face să piardă aproape instant liniștea și răbdarea acumulate în meditație.
Conceptul de iad care se dezlănțuie atunci când renunți la o practică spirituală există în toate religiile și curentele spirituale. Doar că nu vorbim despre “mânia lui Dumnezeu” că s-a supărat pe tine că ai devenit indolent/ă, ci despre activarea și răscolirea demonilor interiori atunci când își dau seama că ai renunțat la pază. E ca și când ai renunța la paza unei închisori pentru că ai plecat în vacanță. Ce crezi, că prizonierii o să stea cuminți să te aștepte să te întorci?
Nu, vor trimite pe cineva în recunoaștere, un gând dispensabil, în caz că nu se mai întoarce. Apoi, când gândul prizonier se întoarce să dea ok-ul vor ieși toți odată, deturnând și luând sub asediu penitenciarul mental. Până când te întorci tu din vacanță, aceștia își vor fi format deja un sistem al lor, o comunitate, iar atunci vei începe negocierile. Până nu ajungi din nou la acea putere superioară care să te ajute în revolta iscată în interiorul tău, nu le vei putea face față.
Iadul sau revolta renunțării la meditație poate arăta diferit de la un practicant la altul. Unii pot trăi o perioadă cu lipsa răbdării și a liniștii. Alții pot fi atrași în poleiala iadului, căci dacă îți vinzi sufletul, la nivel egotic primești ce îți dorești. Îți vei da seama că nu ți-ai dorit asta abia după ce ai primit și nu știi cum să te descurci cu “darul”.
Vestea bună este că, de cele mai multe ori, drumul de întoarcere este destul de drept și de simplu. Este nevoie doar să îți găsești motivația internă cea mai puternică pentru ca de data aceasta să te ții de practică. Să faci din meditație un nou mod de a respira. Să înțelegi că odată ce ai ajuns acolo sus, indiferent de etaj, nu ai de ce să mai cobori, decât dacă e musai. Dar o poți face fără să pierzi calea.
Îți mai povestesc despre asta la studio. Namaste! 🙏
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că