Skip to content

Controlul gândurilor. Mituri și așteptări

controlul gândurilor

Se tot vorbește în bula asta a mea în care trăiesc de ceva ani despre controlul gândurilor. Și despre gândirea pozitivă. Și despre unicorni verzi pe pereți. Îmi place să stau să ascult, dar câteodată mă plictisesc și simt nevoia să intervin 🙂

Am eu o vorbă pe care o folosesc la studio în timpul asanelor mai solicitante: dacă tu nu poți să îți controlezi membrele, ce te face să crezi că îți poți controla gândurile?

Controlul gândurilor nu există

Mintea este o energie. Foarte puternică. Momentan, mai puternică decât tine. Ea te controlează, ea îți decide realitatea. În plus, un om obișnuit are între 12.000 și 60.000 de gânduri pe zi. 80% dintre ele sunt negative, iar 95% dintre acestea, urmează același tipar al zilei precedente. Găsești mai multe detalii statistice aici.

Având aceste cifre în față, cum ai putea să crezi că poți controla zeci de mii de gânduri? Nici o tehnică de NLP, hipnoză sau alte mecanisme vândute pe bani grei nu pot altera un mecanism atât de complex ca cel al minții. Mintea are o viață proprie, o conștiință proprie, o energie dincolo de tine și de “afirmațiile pozitive” pe care ți le-ai însușit ca fiind ceva real.

Problema pozitivismului exagerat

În yoga, vorbim despre mintea neutră. Despre capacitatea de a privi lucrurile așa cum sunt, fără să le dăm valențe de bine sau rău. Fără dualitate. 

În momentul în care tu o forțezi cu pozitivul, vei avea parte, în egală măsură și de negativ. Cu alte cuvinte, te joci cu o singură monedă cu două fețe, iar în funcție de starea ta de spirit și de conjunctura în care te afli în acel moment, vei simți mai mult pozitiv sau mai mult negativ. Ambele, versiuni distorsionate ale realității. 

Asta este în plan teoretic. În practică, se va produce în cele din urmă o scindare a minții. O separare de întreg, care vine la pachet și cu bine și cu rău. Tendința ta de a anula gândurile negative poate produce efecte și defecte mintale grave – depresii, anxietăți, tulburare bipolară, borderline, schizofrenie – în funcție de cât de mult pricepi și accepți că ai și o parte mai întunecată și e firesc să fie așa.  

Nu urmări controlul gândurilor, ci al emoțiilor

Din acele zeci de mii de gânduri care îți tranzitează mintea într-o zi, le vei reține pe cele care îți creează o anumită emoție. Cu cât emoția este mai puternică, cu atât gândul se va tranforma într-unul repetitiv, chiar obsesiv. Problema nu este a energiei care rămâne în flux în minte, ci a energiei pe care tu decizi (conștient sau nu) să o stochezi, să o blochezi prin atașarea unei emoții unui gând oarecare. 

Este o muncă de sisif care nu se va termina niciodată, dar dacă ții musai, poți să faci exercițiul de observare a emoțiilor. Atunci când apare un gând care stăruie mai mult, observă cum te face să te simți, fără să alimentezi acea emoție, fără să îi pui o etichetă de bine/rău/pozitiv/negativ. Cu practică susținută, vei putea avea iluzia unui control al gândurilor destul de curând 🙂 Avantajul acestei practici este că e la îndemâna oricui și se poate face în orice împrejurare.

Soluția este abandonul real

Se vorbește atât de mult în ultima vreme de “trauma de abandon”, încât doar când auzi că e nevoie să te abandonezi, te ia cu fiori reci pe spate 🙂 E bine. Fiorii sunt semn că energia s-a pus în mișcare.  

Abandonul despre care vorbesc este, de fapt, renunțarea la ego, la acel “eu” care are senzația că le știe pe toate și le creează pe toate. Abandonarea imaginii pe care ți-ai proiectat-o despre tine (om bun, rău, nasol, minunat etc), a rolului tău social sau familial (nu înseamnă să te duci în pădure sau să fugi de acasă, ci doar să înțelegi și să accepți că se poate și fără tine). 

Dacă te ține până acolo, abandonul înseamnă că accepți planul Divin, așa cum a fost el scris pentru tine, fără să te mai minți că poți interveni cumva. Desigur, nu devii un ficus pasiv, ci acționezi în funcție de directivele de Sus. În acest fel, nu vei mai privi în termeni duali, ci doar știi că faci ce trebuie făcut. Abia asta înseamnă control. Să îți înțelegi locul, rolul, și cât îți este permis.   

Pentru aceste etape este nevoie de o creștere a conștiinței

Unii oameni sunt ceva mai norocoși, evoluția în planul conștiinței vine cumva natural la ei. Majoritatea, însă, are nevoie de ajutor în evoluție.

Pentru mine, meditația a fost instrumentul cel mai eficient și intuitiv. Poți să îi spui și rugăciune, poți să îi spui cum vrei. Dacă este făcută cum trebuie, tot meditație este 🙂 

Ideea nu este să te rogi/meditezi ca să ceri ceva sau ca să ți se îndeplinească 3 dorințe (Dumnezeu nu e peștișorul de aur), ci ca să stabilizezi mintea într-un gând divin, cu o vibrație ridicată. Practic, te rogi/meditezi doar de dragul de a petrece mai mult timp cu Șefu’ ❤

Dacă practica ta este corectă și susținută, iar inima deschisă, în timp vei avea stabilitatea unui singur gând, iar celelalte se vor diminua, până la estomparea completă.

Namaste!

Table of Contents

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *