Lumea care îmi trece sau nu pragul, mă întreabă extrem de des cum să facă să oprească gândurile. Păi de ce ai vrea să faci asta? De ce să oprești procesul mental, când asta te poate face atât geniu, cât și foarte neștiutor, chiar simultan. De ce să nu te bucuri de toate culorile curcubeului mental? De ce să fii la fel ca oamenii care chiar au un deficit de procese mentale? Nu mai bine înțelegi cum funcționează mintea, predispoziția energetică și percepția?
Dacă oamenii ar înțelege cum funcționează, suferința și dramele astea de zi cu zi ar fi considerabil reduse. Desigur, pentru asta e nevoie ca oamenii să accepte că nu sunt ei deosebiții pământului și că atunci când apare toxicitatea mentală și întunericul rațiunii, chiar suntem cu toții la fel. La fel de buni sau la fel de proști. Dar la fel.
Culorile minții
În yoga, există un concept de culori ale minții. Se numesc Kleshas, dar de dragul simplificării discuției, o să le spunem mai departe culorile suferinței. Klesha se traduce din sanscrită ca otravă, drept urmare face referire fix la acele impurități mentale care aduc durere și suferință.
Este firesc ca orice ființă să nu vrea să sufere, la fel de firesc ca orice ființă să vrea să evolueze. Da, știu că nu toate ființele umane acționează dintr-un firesc, dar eu îți vorbesc de oamenii pe care îi cunosc eu, oamenii mei buni, nu de cei cu care nu aș bea nici o apă plată.
Atunci când mintea este întunecată de impurități, perceția se distorsionează și ea, drept urmare adevărul și realitatea așa cum sunt ele nu mai pot fi înțelese și văzute ca atare. Iar atunci, jobul nostru de oameni care vor să progreseze, mental și spiritual, este să decolorăm mintea. Nu poți să vezi printr-un geam pe care culorile sunt foarte pregnante și aprinse. Cu cât acestea scad în intensitate, cu atât mai vezi mai clar ce e dincolo de geam.
Sursa tuturor impurităților mentale este ignoranța. Prima klesha descrisă de Patanjali este Avidya, descrisă ca ignoranță. Adică acea convingere că le știi pe toate, că viața asta este tot ce ai, agățarea de corp, supus schimbării, agățarea de material, de job, de gura lumii, de orice este temporar. De convingeri absolute de ce e rău și ce e bine, de la părerile tale despre Iad, Rai, Halloween, mielul de Paște, vaccin, Covid, freza colegei de muncă. Orice îți creează o părere căreia tu îi dai titlu de adevăr absolut se numește ignoranță. Și este cea mai puternică dintre culorile suferinței, intensitatea i-o dai doar tu.
A doua klesha este Asmita, indentificarea cu ego-ul. Vrăjeala asta new age cum că am dizvolva noi ego-ul dă bine la marketing și face și o grămadă de bani. Dar, în esență, ego-ul ne cam trebuie. Identificarea cu el este problema, punerea lui la conducere, nu faptul că există. În yoga, ego-ul se traduce tot prin convingeri, fie ele interne, fie ele externe. De exemplu, ceea ce credem noi despre noi înșine sau despre oamenii de lângă noi – în raport cu propria persoană – proiecțiile pe care le atribuim nouă, oamenilor sau evenimentelor din viața noastră. Când spui despre tine că ești ghinionist sau sărac, sau o persoană bună, decentă sau toxică, oricare dintre acestea te va ține prizonier în propriul ego.
A treia klesha este Ragga, atașamentul. Această impuritate mentală constă în natura hedonistă a oamenilor. Bine, mai mult a copiilor, dar am văzut cu toții și adulți blocați acolo 🙂 Atașamentul este căutarea plăcerii fără durere și fără consecințe. Easy money, easy sex, easy orice. Tendința oamenilor de a-și dori diverse lucruri care să le satisfacă un gol, creează acțiuni inconștiente care întunecă realitatea și viziunea. Dacă lucrul se obține, satisfacția durează foarte puțin, apoi începe căutarea unei alte plăceri. Dacă acel lucru nu se obține, apare frustrarea, deci suferința. Atașamanetul ține ființa umană într-un ciclu nesfârșit al suferinței.
A patra culoare a minții este opusul atașasamentului, Dvesha – repulsia. Cu alte cuvinte, aversiunea de lucruri sau evenimente care aduc experiențe nedorite, neplăcute. Fiecare are culorile proprii ale plăcerii și neplăcerii, însă reacția mentală este aceeași: dacă nu putem evita ceea ce nu ne place, suferim. De fapt, doar gândul că am putea fi confruntați cu o situație neplăcută aduce suferință. Vezi de ce am zis că nu suntem deloc deosebiți? 🙂
Cumva ultima, dar cea mai profundă dintre kleshas este Abhinivesah, frica de moarte. Se poate traduce și ca agățarea de viață și oricine a avut pe cineva apropriat care a trecut în neființă după agonie și suferință extremă, știe la ce mă refer. Unii oameni sunt dispuși să sacrifice calitatea vieții în schimbul pulsului și a corpului material. Prea puțini vor să fie amintiți pentru ce au lăsat în urmă, emoțional sau educațional, majoritatea își dorește pulsul cu orice preț. Inclusiv al vieții. Este impuritatea cel mai adânc înrădăcinată, frica de moarte este adânc îngropată în inconștient.
Suferința e opțională
Dacă ești dispus să sacrifici părerile proprii și gura lumii și să decizi să îți fie bine în minte, în corp și în suflet, suferința nu este imperios necesară. Adică da, ok, vinde bine, creează artă, știu că ai văzut filme și ai citit poezii despre cât de purificatoare este ea. Suferința este purificatoare dacă înțelegi ceva din ea, dacă pricepi că ți s-a matifiat geamul mental prin care priveai realitatea. Dacă o iei ca pe un dat, n-ai purificat nici un rahat. Vei ajunge la ultima klesha disperat să te agăți de viață, pentru că, de fapt nu ai trăit-o.
Culorile minții nu dispar, la fel cum nici culorile curcubeului nu dispar, decât odată cu curcubeul. În schimb, pot fi mai intense sau mai transparente. Așa că primul, cel mai adesea și ultimul pas în toată această luptă de eliminare a suferinței, este conștientizarea tendințelor mentale și acceptarea impurităților ca parte din existență. Odată ce ai ajuns aici, mintea începe să devină din ce în ce mai transparentă. Până următorul trigger. Și tot așa. Până când devii propriul pictor și creator 🙂
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Asa cum am spus si la curs aseara, m-am enervat atunci, m-am enervat si acum citind din nou, de cateva ori, e foarte frustant ca stiu lucrurile astea, dar e foarte dureros sa percep cat de ignoranta sunt. Dar iti multumesc, dusurile reci sunt tonifiante, mai ales atunci cand nu le astepti.
❤️🤗