Una din mantrele terapiei din ultimii ani este celebra “îmi ascult corpul”. O expresie atât de plată, de vagă și de grea, în același timp, încât poate însemna orice. Corpul îți poate da orice fel de mesaje, de la cele de deranjament, la cele pe care tu le consideri valide, dar sunt, pe termen lung, extrem de nocive. De exemplu, corpul tău îți poate spune că e epuizat, pe la 3 după-amiaza te bagă la nani.
Și tu te bagi la somn, spunând că asta îți cere corpul. Când, de fapt, poate fi o epuizare pe suprarenale și nevoia de somn să fie doar o consecință, nu un mesaj direct. Un alt exemplu este nevoia de dulce. Pe care nu ți-o cere corpul, ci cel mai probabil o supracultură de Candida, care da, este în corp. Dar, din nou, este o consecință, iar hrănirea ei îți va cauza și mai mult rău. Corpul, de fapt, doar te face atent/ă la ce îți fură energia.
Mecanismul de funcționare
La început de tot în practica ta, indiferent că este yoga, sau o altă terapie somatică de orice fel, ți se spune, de obicei să îți asculți corpul. Doar că emoțiile din corp, au nevoie de o minte foarte ascuțită și de un discernământ foarte bine dezvoltat pentru a fi înțelese. Și oricât de special/ă te-ai crede, oricât de precoce, acea inteligență cognitivă prin asociere, are nevoie de ani de zile de antrenament. Nu te naști cu ea, o dobândești cu disciplină și consecvență.
De partea cealaltă, corpul are o inteligență proprie, infinit mai puternică decât momentele în care tu te crezi un geniu pe pământ. Corpul știe un singur lucru foarte important: să aducă întotdeauna corpul într-o homeostazie biologică și emoțională. Altfel spus, să te aducă din nou acasă, la acele tipare pe care le știi, la acea greutate la care el s-a obișnuit în ultimii ani din viață, la acele valori biochimice și emoționale în care tu te-ai simțit ca peștele-n apă.
Ori, acum, tu dacă iei decizia mentală să fiu un/o nou/ă TU, cum crezi că va arăta lupta interioară? Nu este de la sine înțeles că va fi teribil de greu și că, de cele mai multe ori, corpul te va sabota? Și de ce ai vrea să îți asculți corpul în astfel de momente? Doar ca să aluneci din nou pe vechile șine și tipare comportamentale și energetice? Căci asta se va întâmpla atunci când corpul se va lupta să te aducă în homeostazie. Iar orice factor extern sau intern care va amenința această homeostazie, va fi considerat un intrus.
Și apoi, vor apărea crizele de fiere, durerile de cap, crizele lombare, chiar și afecțiuni autoimune, căci tu ataci ce este încă parte din tine. Așa apar somatizările. Știi tu, alea de nu le găsește nici un medic competent, dar tu te simți rău și “te cauți” isteric la orice este dispus să te creadă pe cuvânt că nu îți faci rău singur/ă. Nu corpul tău e problema, ci ritmul în care tu te aștepți ca el să accepte noul sau noua TU.
Când îți asculți corpul?
Cred că am povestit de mii de ori până acum cum și de ce funcționează asanele. Noi, mamiferele, acumulăm în țesut amprente energetice ale emoțiilor încă din fragedă copilărie. Unele se eliberează, altele nu. Dar mușchii sunt încărcați cu informație acumulată în ani de zile. Iar asanele, oricât de mult îți plac sau nu în practica yoga, sunt esențiale pentru a face spațiu. Ai nevoie de o rețea uriașă de electricitate pentru ca energia pe care tu o vrei să poată real să circule prin tine. Nu poți să ții iluminatul unui oraș într-o rețea de garaj.
Iar abia când corpul este pregătit să facă față la o asemenea cantitate de energie, apar și alte aspecte în viața ta. Fie că sunt curățări șamanice, fie că sunt inițieri, fie că sunt activări ale Kundalini, atunci apare o rescriere uriașă a energiei la nivel celular. Dacă vrei să vorbim în termeni mai pământești, atunci când detoxifierea se produce la nivel celular, nu doar digestiv sau muscular, abia atunci corpul începe să vorbească cu adevărat.
Fiecare celulă are un microcreier, setat din fabrică spre a menține homeostazia despre care îți vorbeam. Tu nu poți să te încrezi în acea celulă până când micro-creierul nu a fost resetat complet. Căci te va aduce înapoi de unde ai plecat. Am mai dat exemplu acesta și cu “rezonanța” cu terapeutul. Dacă tu ești vai steaua ta, de cei avrea pe cineva cu care să “rezonezi”? Nu știi că rezonați la același nivel? De ce nu cauți pe cineva cu care nu rezonezi, dar totuși ceea ce îți spune și îți face, îți aduce aminte de cine ești?
Din punctul meu foarte personal de vedere, corpul începi să îl asculți abia după 7-10 ani de practică intensivă. Atât posturală, cât și mentală, emoțională și energetică. Până atunci, doar faci ce este de făcut. Te disciplinezi, tragi de tine atunci când nu ai chef – nu mai dai vina pe corp – îți dezvolți mintea și discernământul dincolo de terapeutul tău, ca să poți să gândești și singur/ă, și abia apoi poți cere să te resetezi complet.
Îți depășești toate convingerile cu bine și rău, toate preferințele alimentare, toată respingerea pe care o ai în antrenarea corpului, toate credințele pe care le ai despre energie, despre biochimie, despre imagistică, despre somatizări, despre tot ceea ce îți dă acum justificări să faci acțiuni fără nici un rezultat. Doar taci și faci. Devii disciplinat/ă, devii consecvent/ă, devii răbdătoare, știind că toate acestea te vor duce acolo unde vrei. Doar că nu se va întâmpla CÂND vrei tu, ci doar atunci când ai făcut ce aveai de făcut.
Și abia apoi, mulți mulți ani mai târziu în practică, vei putea ajunge în etapa în care să poți să îți asculți corpul. Până atunci, este doar o mantră care, pe termen lung, te va sabota pervers și fascinant, în același timp, pentru a te ține pe loc.
Ne vedem la studio!
M.
Table of Contents
Cum îți asculți corpul?
Una din mantrele terapiei din ultimii ani este celebra “îmi ascult corpul”. O expresie atât de plată, de vagă și de grea, în același timp,
Spiritualitatea Disneyland
Nu mai pot cu “iubire și lumină” și alți unicorni de pe buzele spiritualiștilor de duminică. Trăim într-o eră în care spiritualitatea este la un
