Se vorbește atât de mult și atât de des despre zona de confort, încât a devenit deja un clișeu când cineva îți spune să ieși de acolo. Și cu toate astea… tot acolo ești 🙂 Ai dezvoltat o dependență a unipolarității, ceva ireal și absurd, în care cauți plăcere fără durere, bine fără rău, lumină fără umbre. Ori, toate acestea sunt imposibile. Nu ai cum să fii doar vesel, doar pozitiv, la fel cum nu ai cum să fii doar trist și negativist. Dar te-ai obișnuit atât de tare acolo unde ești, încât orice abatere în afara liniilor îți dă o stare de neliniște.
Zona de confort nu aduce nimic nou
Dacă îmi este cel mai teamă de ceva, este ca peste un an, pe vremea asta, eu să fiu aceeași persoană, cu aceeași mentalitate și aceleași obiceiuri. Pentru mine, asta înseamnă că am irosit un an din viață, că nu am crescut, că nu m-am ocupat de mine așa cum ar fi trebuit. Un an în plus în care m-am mințit pentru a rămâne în zona de confort, deși intuiția mi-a dat semnale să ies de aici. Dacă te-ai întrebat vreodată ce mă motivează, să știi că este acest potențial coșmar al propriilor fantezii. Și toți îl avem.
Am fost acolo unde nu era decât rutină, călduț, fără creștere reală, fără teamă sau întrebări existențiale. Și a mers o perioadă, până când nu a mai mers. Vin din acel loc al dependenței de fantezie, de “niciodată” și “întotdeauna”, de acolo de unde orice eveniment nedorit părea o dramă, o nedreptate a universului, fără să știu atunci că, de fapt, era o readucere în echilibru, o polarizare firească propriei minți. Vin din locul care vedea totul în alb și negru, fără nuanțe de gri. Acum, zona mea de confort este schimbarea, evoluția. Îmi este de-a dreptul incofortabil să NU fac ceva nou.
Viața m-a scos cu forța din zona de confort și a început cu adevărat când am acceptat toate părțile din mine. Când mi-am dat voie să fiu și caldă și afurisită, și bună și răutăcioasă, când am învățat să și iau, nu doar să dau. Abia când s-a creat echilibrul între polarități m-am “trezit” și eu. Când nu mi-a mai păsat de imaginea socială, de gura lumii, de păreri, opinii și sfaturi nesolicitate, când am taxat aceste derapaje fără să mă mai simt vinovată de faptul că nu sunt un înger pogorât din ceruri, ci o ființă umană, cu + și -. Și da, predau yoga. Nu, nu învăț oamenii să fie mai buni în normele sociale. Îi învăț să fie autentici în propriile norme.
Plăcerea imediată
Răbdarea este o virtute în orice fel de practică spirituală sau mundană. Înrădăcinată în rațiune, în calcularea riscurilor și avantajelor, în gândirea pe termen lung, răbdarea ar fi fost minunat să fie cultivată din copilărie. Din păcate, și noi și cei din urma noastră, suntem generațiile care nu au primit o educație rațională, care să limiteze zona de confort. Am fost crescuți conform normelor sociale, că așa se face, în extreme de bine sau rău, în valori exterioare, iar acum extrem de puțini oameni adulți îți cunosc propriile valori. Majoritatea se ghidează tot după cele învățate, nu descoperite. După o hartă veche a unui oraș în continuă schimbare. Normal că se simt rătăciți.
Mintea umană nedezvoltată este hedonistă, caută în permanență plăcerea. O caută atât de aprig, încât a devenit dependentă de ea, respingând probabilitatea uriașă a durerii. Oamenii caută soluții simple, rapide, care să le ia durerea și să îi repună în zona de confort a ceea ce ei numesc plăcere. Și așa se dezvoltă cel mai ușor dependențele. Hormonii pot să ți-o ia razna atunci când îi hrănești cu pastile, când dispare durerea fizică, atunci când le dai substanțe și dispare durerea mentală, atunci când îi expui la un milion de stimuli, creezi diversiuni cu muzică, filme, multă populație, iar atunci dispare durerea emoțională.
Ia ca exemplu shoppingul. Dacă ai banii pe card, e mult mai ușor să cedezi unei tentații inutile decât dacă ai plăti cash. Sau cardul de credit. Sau cumpărăturile cu plata la livrare. Îți satisfaci imediat plăcerea, obții produsul, însă atunci când vine nota de plată apare și durerea. Nu vorbesc de sume mari neapărat, ci doar strângerea aceea de inimă că ai dat banii pe ceva inutil, dar pe care, ca un copil răzgâiat, l-ai vrut că te face să dai bine. Când plătești cash, vei fi mult mai rațional și mai atent la ce cumperi. Schimbul plăcere/durere are loc imediat, așa că vei învăța să îți ții impulsurile sub control.
Același lucru se întâmplă în cazul în care serotonina ta o ia razna când te laudă lumea. Este imposibil să ai doar oameni care te validează în jur, iar atunci când cineva devine critic la adresa ta, apare durerea. O iei personal. Cum a îndrăznit criticul să îți fure drogul? Ca orice dependent, vei reacționa impulsiv și violent, căutând cu orice preț drogul validării. Și povestea cu plăcere/durere poate fi extrapolată în orice arie a vieții tale în care ai dezvoltat o dependență.
Echilibrul
Am mai scris aici despre întreg. Despre acceptarea tuturor părților din tine, nu doar a celor care îți plac. Este nevoie să înțelegi și să integrezi informația, să înțelegi cine ești, nu poți să decizi ca de mâine să fii tu. Nu te va lăsa zona de confort oricum. Dar, cu o practică intensă de introspecție, procesul acesta poate fi scurtat, fără prea multe somatizări 🙂
Ai nevoie de acest echilibru ca de aer. Cu cât vei fi mai încrezut, cu atât vei atrage mai mulți critici, în încercarea Universului de a te echilibra. Cu cât vei fi mai jos și mai rușinat, cu atât vei atrage mai mulți oameni gen majoretă în jurul tău, din nou, pentru a te echilibra. Până nu vei învăța să îți controlezi emoțiile și fuga nesfârșită după plăcerea imediată, nu vei găsi echilibrul nici în finanțe, nici în viața personală, nici în plan biologic.
Un prim pas în povestea asta cu autenticitatea și echilibrul este renunțarea la “niciodată” și “întotdeauna”. Nu te mai limita. Nu îți limita singur zona de confort. Încetează să mai crezi ceea ce crezi deja și vezi ce e dincolo de convingeri și învățături. E posibil să nu fie ale tale. Sau să nu te mai servească. Never say never 🙂
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Pingback: Ce este după zona de confort? - Mihaela Dragomir