Cum știi când evoluția conștiinței e reală?

Acesta poate fi lejer un articol de două fraze, dar o să detaliez povestea cu evoluția conștiinței cum pot eu mai bine 🙂

Am tot întânit oameni “evoluați” în ultimii ani. Se împart în două categorii: cei care încă mai sunt prizonierii cutiuței din capul lor și ceilalți. Diferența stă în practică și nivelul de angajament față de lucrul cu Sinele.

Începutul evoluției

Ok, ai avut un șoc. Un eveniment menit să te trezească, să îți deschidă ochii, să îți bage mințile în cap. O afecțiune fizică, o despărțire, o pierdere, unde te-a durut pe tine mai tare. Ai alergat atunci cu disperare la psihoterapie, biserică, yoga, fel și fel de terapii care să te scoată din hăul existenței. Până aici, toți am făcut la fel 🙂

Diferența între cele două categorii despre care vorbeam este că unii s-au oprit din căutare. Pe măsură ce viața a părut că se așează și au ajuns la o stare de bine relativ, nevoia de auto-cunoaștere s-a oprit, nu a mai mai fost prioritară. Ori, ăsta este un proces care durează o viață întreagă, nu un an sau doi. Deci practica a încetat, cutia s-a modificat puțin, dar ești prins în aceeași cutie, cu aceleași tipare mentale, doar că mai subtile. Ăsta este motivul pentru care istoria pare să se repete.

Evoluția conștiinței for dummies

În timp ce lucrai cu tine la începutul drumului tău, ai observat tu că apar niște răspunsuri și te simți deja mai bine. Așa că ai luat acele răspunsuri drept adevăr absolut și nu ai mai săpat dincolo de ele. Ai devenit prizonierul unui ego spiritual mai pervers decât era inițial.

De exemplu, în viața ta de dinainte, aveai obiceiul să fumezi trei țigări la cafea și să verifici ușa de două ori după ce pleci din casă. Acum nu mai faci asta, că ești evoluat. În schimb, ai prins obiceiul de a face trei cruci când treci pe lângă biserică, de citi horoscopul zilnic sau de a rosti o mantră când ți se pare că cineva îți amestecă gândurile. În esență, nu s-a schimbat nimic la tine. Tot sclavul superstițiilor ai rămas, doar că la un alt nivel. Cum poate fi asta o evoluție reală?

Un alt exemplu la îndemână este cel al vegetarienilor/veganilor. Da, este minunat că ai înțeles că energia unui animal mort nu are cum să îți facă bine decât în caz de boală sau război. Dar asta e alegerea ta. Vezi-ți de propria farfurie și nu mai da lecții de morală și nutriție gratuite. Din nou, nu s-a schimbat nimic la tine. Din atotștiutor carnivor ai devenit atotștiutor vegan. De ce crezi că ar fi asta o evoluție?

Lasă oamenii să își facă propriile alegeri alimentare, va veni și rândul lor să plătească prețul alegerilor.

Tiparele mentale

Pattern-urile astea despre care tot vorbim nu se anulează odată cu primul an de psihoterapie sau yoga. Au dezvoltat niște “șanțuri” în câmpul conștiinței și vei aluneca în ele de fiecare dată când apare senzația că deții toate răspunsurile. Te vei trezi că faci aceleași greșeli, ai aceleași reacții, atragi aceleași persoane și evenimente în viața ta. Pentru că, de fapt, nu s-a schimbat nimic la tine. Ești în aceeași cutie, dar că e amenajată altfel.

Un alt exemplu, personal, de data asta. Mi s-a spus că nu sunt foarte deschisă emoțional. Am crezut-o mult timp, până când m-am analizat mai bine. E ok. Eu știu când sunt deschisă, când sunt închisă. Dar tu de unde știi cum sunt eu? Există un tipar comportamental anume? Sunt semne distinctive ale celor deschiși și ale celor închiși? Trebuie să mă comport într-un anume fel sau să spun ceva care să demonstreze asta? Nu este mai degrabă este doar o proiecție a propriei dorințe de deschidere?

Tot o cutie, tot o conștiință limitată, tot așteptări. Nu neapărat evoluție…

Evoluția conștiinței este foarte personală

Ba chiar intimă, aș putea spune. Nu vorbești cu oamenii din jurul tău despre asta, nu e treaba lor. Atâta timp cât încă relaționați la nivel social, nu este un subiect pe care să-l deschizi la masă la un pahar de vin și o sarma vegană 🙂 Discuția asta necesită alt cadru, eventual cu cineva care te poate ghida mai departe.

Plus că lucrul cu Sinele necesită destul de mult timp și energie direcționată spre asta. Ori, cum ai putea tu să dai atâta energie dacă te oprești să îți dai cu părerea despre ce are X în farfurie, cât de evoluat este Y sau să îi analizezi păcatele lui Z?

Dacă mă întrebi pe mine, un om “evoluat” (mă amuză termenul) este cel care nu vede, nu aude, nu este interesat de alegerile și convingerile celor din jur. Doar observă și își vede mai departe de drumul lui.

E ca și când te-ai duce să alergi pe plajă. Vrei să ajungi din punctul A în punctul B și stai și te oprești să convingi toți câinii care te latră că nu fac bine ce fac 🙂 Păi crezi că mai ajungi la destinație? Și dacă ajungi, vei fi întârziat mult și vei fi epuizat.

Apropo, tu știi care îți este destinația? 🙂

Namaste!