"La Yoga îți spală creierul"

Dacă aș fi avut câte 10 lei pentru fiecare moment în care am auzit această expresie, aș fi fost, practic, proprietara orașului 😅De obicei, vorba asta “de duh” vine fix de la cei cu mintea și inima închise, suficient de ignoranți să nu se fi documentat vreodată despre yoga și suficient de aroganți să creadă că le știu deja pe toate.

Și mai au un numitor comun acești oameni: sunt într-o relație abuzivă cu practicanți yoga, în sensul în care ei erau abuzatori bine-merci până când victima a cerut ajutor și cumva a ajuns la cursuri și ședințe, iar acum victima nu e mai victimă și nu mai tolerează abuzul. Și atunci, începe manipularea 🙂

Yoga nu este pentru toată lumea

Am mai spus asta și aici. Biologic, aproape oricine poate practica yoga posturală, e adevărat. Însă din punct de vedere mental, e nevoie să fii într-un fel… În primul rând, suficient de smerit ca să știi că nu știi nimic. Suficient de însetat de cunoaștere pentru a descoperi și pentru a destructura niște tipare mentale cu care te-ai identificat toată viața. Suficient de disciplinat, ca să înțelegi că vorbim despre o cale, despre o lucrare cu sine care nu se termină niciodată în profunzimea ei.

Nu poți să te aștepți să faci aceleași lucruri, să intri în același vibe și tipar mental și să ai rezultate diferite. Vei stagna în mediocritate și ignoranță.

Având în vedere aceste lucruri, cumva îi înțeleg și pe cei care se revoltă când tu începi să crești și să îi demaști. Oamenii de genul acesta o iau cumva personal, pentru că tu le erai sursă de hrană și deodată simt că rămân fără. Și ei vor rămâne în mediocritate dacă nu se hrănesc în continuare cu energia ta de om bun.

Judecăm ceea ce nu înțelegem

E o trăsătură cât se poate de umană. Dacă mintea ta nu poate să cuprindă ceva, un concept, un fapt, o practică, tendința este de a judeca atât practica în sine, cât și oamenii care recurg la ceea ce tu nu înțelegi. Dar problema nu este cu cei judecați, ci cu cei care judecă. Limitarea le aparține. Mintea lor este suficient de închisă și refractară la situația/evenimentul cu pricina încât să nu priceapă ce îi împinge pe oameni să facă un lucru sau altul.

Ce e funny în toată povestea asta cu judecatul și cu karma, este că devenim ceea ce judecăm mai aspru. Întotdeauna. Așa lucrează legea asta a karmei, cu dume de șantier 🙂

Partea bună este că dacă ești suficient de avansat în practică sau nativ ai o înțelegere a lucrurilor, vei învăța foarte repede să nu mai judeci oamenii. Pentru că ți se întoarce când ți-e lumea mai dragă.

Armata judecătorilor

Îți spuneam la început că am auzit povestea cu “yoga te-a spălat pe creier” de nenumărate ori. Chiar și mie mi s-a spus când m-am apucat de practică. Acum nu mai îmi spune nimeni, pentru că se preuspune că din spălat am devenit spălător, deci cred că nu au curaj 😅

Ce este cumva tristuț, însă complet previzibil, este că partenerii și persoanele cele mai apropiate ție îți vor spune asta. Cei care au senzația că le permiți și li se cuvine să intre cu bocancii în viața ta și în alegerile tale. Cei care vor încerca să te convingă că tu ești o victimă inocentă care nu e în stare să aibă grijă de propria ființă, iar eu sunt cea care profită de inocența ta. Pentru că acestor oameni nu le place concurența 🙂 Te vor doar pentru ei, așa cum te-au dresat până acum. Și Doamne ferește să începi să deschizi ochii! Riști să îi vezi exact așa cum sunt ei.

Am tot glumit în ultimul an că nu m-ar mira să găsesc într-o zi strada blocată de parteneri furioși și recalcitranți în fața studioului. Slavă Domnului că nu au ce le trebuie pentru a face asta 😏

Yoga nu îți rezolvă toate problemele

Ba chiar poate să se adâncească în niște aspecte despre care nici nu erai conștient/ă până acum. Nu, nu o să fii mai zen și o să ți se oprească toate crizele existențiale. Ba chiar e posibil să se intensifice 🙂 Ce se va schimba, însă, este modul în care tu răspunzi la ceea ce tu numești “probleme” sau încercări. Se va schimba nivelul de reactivitate și vei căpăta un discernământ mai clar pentru a ști cum e nevoie să acționezi atunci când ești pus în fața unei situații de disconfort.

Dacă ai înțeles ceva din viață și din practica yoga, vei observa singur/ă schimbarea. Aceleași evenimente care în urmă cu ceva timp te-ar fi dezechilibrat, acum le abordezi cu relaxare și calm. Știi mai clar ce vrei de la viață și, evident, știi ce nu mai vrei.

Mai mult de atât, vei ajunge după un timp și la o concluzie minunată: pentru a ajunge aici, ai avut nevoie de o tonă de curaj. Multă perseverență și, mai ales curaj. Curajul de a intra în întuneric, de a da la o parte din condiționările care chiar te țineau cu creierul spălat. Curajul de a face ceva pentru tine, pentru a te îmbunătăți. Iar pe măsură ce vei crește în practică, încercările vor și ele și mai grele. Pentru că e nevoie ca acel curaj să crească și el, să se dezvolte.

Când vei ajunge la această concluzie, fără să te simți cumva superior altora, ci doar recunoscător ție și Universului că ți-a dat curaj, atunci când te uiți în oglindă vei avea în față cel mai frumos om pe care l-ai cunoscut vreodată. Cu riduri și cearcăne și fire albe de păr, semne ale luptelor interioare și ale curajului de a le purta. Dar cel mai frumos om pe care l-ai cunoscut cu adevărat.

Namaste!