Lupta dintre bine și rău

bine și rău

S-au făcut filme, s-au scris cărți, se fac cursuri și seminarii pe acest subiect. Lupta dintre bine și rău este ceva ce vrem să înțelegem cu toții. Și dintr-o curiozitate exagerată, dar și pentru a înțelege de care parte a baricadei ne situăm.

Pentru că nici un om sănătos la cap și la spirit nu poate afirma despre sine că este un om bun sau un om rău.  Am mai scris despre asta aici

Zilele trecute am găsit un răspuns care pe mine m-a satisfăcut profund, totul a căpătat sens privind binele și răul din oameni. Am găsit cea mai bună definiție a răului. Îi aparține psihiatrului american Morgan Scott Peck, un autor foarte bun al unor cărți de dezvoltare personală și un maestru în ale psihiatriei. Peck spune așa:

 “Răul este exercitarea puterii – adică impunerea voinței cuiva asupra celorlalți prin coerciție fățișă sau voalată – pentru a împiedica dezvoltarea spirituală”

Există și bine și rău în oameni

Doar cei care au depășit faza asta a dualității pot spune că nu se mai confruntă cu noțiunea de bine sau de rău. Dar cei învățați și iluminați nu cred că stau să îmi citească blogul, deci keep reading 🙂 

Dar până să privim în interior, hai să privim în jurul nostru. Ce și, mai ales, cine ne împiedică dezvoltarea spirituală? Cum ai ajuns în faza în care ai uitat că singura ta menire în viața asta este să îți găsești chemarea sufletului și esența? În funcție de ce alegeri ai făcut în viață, oamenii din jurul tău vor si preponderent buni sau preponderent răi. Cei care te încurajează să crești, să faci lucruri pentru sufletul tău sau cei care îți spun că toate astea sunt prostii.

Am trăit-o și pe propria-mi piele și am văzut de mult mai multe ori la oamenii de la studio în ultimii 5 ani, de când predau. Când omul începe să se îmbunătățească, să își cunoască mai bine limitele, să dezvolte o formă sănătoasă de detașare și rearanjare a priorităților, se lovește inevitabil de “yoga te-a spălat pe creier” sau “ai luat-o razna de când te duci la yoga” sau “te comporți nebunește/nefiresc”. Ei sunt oamenii preponderent răi, de obicei care stau chiar cu tine în casă 🙂

Mai există răul și mai pervers de atât, ceea ce îl face și mai rău și mai periculos. Cei care te vor ține atât de ocupat pentru a le satisface nevoile, încât nici nu vei avea timp să te ocupi de dezvoltarea ta spirituală. Vei avea comisioane de făcut, momente în care va trebui să îi încurajezi, vor încerca să te manipuleze să te alături lor unor activități care să te facă să te uiți de practică și momentele cu tine, sub pretextul “timpului petrecut împreună”. 

Și desigur, mai sunt și oamenii răi prin habotnicie – a se citi ignoranță – care vor încerca să te convingă de faptul că doar binele lor este bun. Preoții care îți spun că yoga, tao sau orice altă practică (mai veche decât creștinismul, de altfel) este greșită și păgână. Așa zis maeștri sau profesori de diverse terapii care vor face orice să te convingă de faptul că doar prin ceea ce fac ei vei ajunge fericit. Practicanți care s-au pierdut în formă și nu în fond, care vor trage de tine să te alături lor în nu știu ce practică spirituală, anulând totodată valoarea practicii tale. 

Lupta interioară

Dacă privim lupta dintre bine și rău în cheia definiției lui Peck, e destul de clară treaba cu oamenii pe care îi avem în jurul nostru. Iar pentru mine chiar are sens explicația asta. 

Ce ne facem însă cu lupta interioară? Ceva din noi clar a rezonat cu oamenii ăștia de au ajuns în jurul nostru. Posibil să nu fii de acord cu asta, va trebui să îți asumi un oarecare defect și o hibă în caracter, însă pentru creștere este nevoie și de asta.

Poți să îți argumentezi că ai renunțat de bună voie la dezvoltarea ta,”ca să fie bine și liniște” sau că te-ai simțit responsabil/ă sau vinovat/ă pentru fericirea sau nefericirea celuilalt. Sau că ți-a fost teamă să iei alte decizii și să te uiți în interior. Sau orice alt argument pe care mintea ta ți-l dă.

Momentele în care ai decis să faci altceva decât voiai și simțeai să faci. Momentele în care ai mers în locuri în care nu voiai să mergi. Fiecare moment în care ai ales să te uiți la televizor în loc să faci ceva constructiv pentru tine. Fiecare “mâine” pe care l-ai spus cu privire la yoga, biserică, rugăciune, meditație. Fiecare procrastinare din viața ta.

Ei bine, acesta este răul din tine. 

Acea teamă, acea amânare, acel compromis, acel “să fie bine sau nu știu care fericit/ă”. Asta este partea din tine în care răul a învins. Pentru nimeni pe lumea asta nu poate fi nefericit din cauza faptului că cel de lângă el a ales să crească și să se dezvolte. Dar un om super egoist și rău în esența lui cea mai profundă ar face asta. Iar tu, pentru o vreme, ai rezonat cu egoismul celuilalt.

Partea foarte bună din toată povestea asta cu bine și rău, este că odată ce ai realizat și conștientizat aceste lucruri, răul din tine își va pierde din putere. Tot ce trebuie să faci este să nu te judeci prea aspru sau să te condamni pentru partea asta întunecată din tine. Toți o avem. Dar pe măsură ce vom continua dezvoltarea spiritului, își va pierde din putere. Sper eu până când vom reuși să transcedem dualitatea.

Să facem alegeri constructive!

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.