La prima vedere, pare o utopie o viață fără stres. Chiar un paradox. Practic, nu ai cum să trăiești și să nu experimentezi stresul cronic. Cei care încă au atenția ațintită în exteriorul lor vor spune chiar că acesta este un nivel de nesimțire. Cum să nu fi stresat? Cum adică să fii detașat? Păi ce, nu te interesează ce se întâmplă cu “lumea”? Nu, nu mă interesează. Pentru că “lumea” este așa cum o percep eu, de la nivelul meu de conștiință și înțelegere.
Inadaptarea la mediu te va aduce la stres
Mintea omului este destul de simplistă. Se aplică principiile dualității și cu cât distanța dintre fantezie și realitate este mai mare, cu atât nivelul de stres este mai mare. Așa că omul poate fi fericit sau nefericit. Este fericit dacă viața lui este așa cum și-a imaginat-o și este nefericit dacă realitatea nu se pupă cu fantezia. Între aceste două extreme stau deciziile, percepțiile și acțiunile pe care le are sau le-a luat.
Pe primul loc în topul “instrumentelor” anti-stres sunt percepțiile. Dacă vezi lumea ca pe un loc ostil, dacă mediul în care trăiești este neprietenos, dacă oamenii din jurul tău par să îți stea în cale mai degrabă decât să te ajute să crești, atunci nivelul tău de stres și de nefericire este sigur unul ridicat. Ce nu știi sau nu vrei să faci, însă, este să schimbi mediul sau să te adaptezi lui. Aproape imediat stresul se va dizolva.
Din punct de vedere energetic, capacitatea de adaptare la schimbările de mediu, de paradigmă, rezistența la schimbare, în general, este singurul motiv generator de stres.
Gândește-te la elementul apă. Nu opune rezistență și ia forma oricărui recipient în care o așezi, fără să comenteze sau să se lamenteze. Doar devine stătută, se împute sau se evaporă dacă o lași prea mult într-un singur loc. Acum, gândește-te că noi, oamenii, suntem vreo 60% apă. Și fă tu calculele mai departe 🙂
Poți să iei pastile, ceaiuri, tratamente ani de zile. Doar vor calma puțin nemulțumirea și nefericirea, dar vei rămâne în continuare incapabil să te adaptezi, deci undeva în fundal vei fi în continuare stresat. Vei fi diagnosticat probabil cu anxietate și atacuri de panică și pastilat și mai agresiv, dar cauza va rămâne aceeași.
De ce atâta stres?
Unii oameni sunt stresați pentru că pur și simplu nu cunosc mecanismele de destresare, nu au făcut nimic să își crească adaptabilitatea și nici măcar nu știu că asta este o opțiune, că se poate face așa-ceva. Iar unii oameni sunt stresați pentru că asta fie îi face interesanți în ochii societății, fie că este justificarea perfectă să se comporte ca niște panarame. Nu râde, cunoaștem cu toți oameni cu un comportament de toată jena care îl justifică mai apoi cu “scuze, sunt foarte stresat/ă”.
Am tot observat de-a lungul anilor felul în care oamenii se agață de stres, ca și când astea le-ar da un scop în viață. Sunt stresați de bani, de casă, de masă, de vacanțe, de familie, de partenei, de copii, de job, de pandemie și de restricții, de ridicarea restricțiilor, de criză etc. Oamenii caută motive pentru care să fie stresați, pentru că asta le ține atenția în exterior, la “problemele” pe care le au, fugind astfel de probleme reale pe care le au și care se află în interiorul lor.
Și apoi, urmează bolile generate de stres. Dacă încă mai crezi că medicina alopată nu și-a atins limita demult, atunci vei urma povestea cu pastilele și îndoparea cu produse de sinteză care cică reglează un dezechilibru neurohormonal. Doar că simptomele în sine sunt un mecanism de a te readuce în echilibru. Depresia, anxietatea sunt dezechilibre, dar cauza lor nu e exterioară, nu s-au întâmplat pur și simplu, că ai avut tu ghinion în viață. Tu, acțiunile tale și deciziile pe care le-au luat sau, mai degrabă, nu le-ai luat, sunt sursa acelor dezechilibre. Și tot tu ești singurul care poate să reechilibreze situația.
Detașarea
Cel mai mișto lucru la activitatea mea profesională este că văd bucuria și eliberarea pe fețele oamenilor. Văd că intră într-un fel pe ușa studioului și la ieșire arată cu câțiva ani mai tineri. Pentru că, pentru un moment, au simțit cum e viața fără stres. Pentru un moment, au văzut cum e să potolească dialogul mental, fricile și emoțiile. Acel moment poate dura câteva ore, zile sau, pentru cei care chiar își doresc, poate schimba întreaga viață.
Detașarea nu înseamnă nesimțire, la fel cum o viață fără stres nu înseamnă că ești nesimțit sau autist. O viață fericită este exact așa cum îți dorești tu să arate viața ta, în toate planurile existenței tale. Depinde de ce vrei de la viață, ce obiective ai și ce faci pentru a ajunge la ele. Și îți dau un exemplu personal: eu stau mai prost la capitolul socializare. La sensul că extrem de rar ies în oraș la un pahar de ceva. Pentru că, din punctul meu de vedere, acest gen de socializare nu este congruent cu obiectivele mele. Socializez oricum cu zeci de oameni pe zi la studio, sunt aproape întotdeauna disponibilă pe Whatsapp pentru întrebările cursanților, deci nu simt că ieșirile frecvente mi-ar aduce un plus valoare.
Dar obiectivele mele sunt clare, știu ce vreau de la viață și am luat acum câțiva ani decizia să nu mă mai las distrasă de exterior. Hedonismul nu este o virtute a unui om care vrea să își atingă obiectivele, indiferent din ce zonă a existenței sunt ele. Detașarea, în schimb, este. Detașarea de așteptările celorlalți, ale societății, detașarea de “așa se face” sau “nu știi când ai nevoie de X sau Y”.
Metode de a scăpa de stres
Sunt “n” instrumente de a scăpa de stres și văd că oamenii plătesc bani grei pentru a le spune cineva că sunt falși și plini de vrăjeală. Cumva, oamenilor le place să fie certați pe banii lor. Mie îmi place să îi cert moca 😅
Cea mai rapidă metodă de a scăpa de stres este să nu te mai minți. Să nu te mai minți că ești fericit/ă, că “trebuie” să faci nu știu ce, că îți place la job sau în relație, să nu te mai minți că ești bine atunci când toate celulele din corpul tău spun că nu ești.
Ajută mult și să nu te mai minți că ești un om foarte bun sau foarte rău, să nu te mai compari cu alți oameni, ci mai degrabă să verifici dacă acțiunile și deciziile tale sunt în concordanță cu ceea ce îți dorești cu adevărat de la viață. Să nu te mai joci de-a Dumnezeu și să fii ofensat și stresat atunci când lucrurile nu ies ca tine. Să accepți că există un plan divin pe care dacă nu îl urmezi, vei trăi în regrete și suferință. Să nu îți mai fie frică de necunoscut și de ce s-ar putea întâmpla dacă faci ce îți dictează sufletul, ci mai degrabă să îți fie frică de ce o să se întâmple dacă NU îl urmezi.
Asta este marea inginerie anti-stres. Desigur, există și în sensul acesta o grămadă de metode și instrumente de lucru, însă până ajungi la ele, e bine să renunți la a te mai minți. Să renunți la a mai trăda acea voce interioară care nu face altceva decât să te readucă pe drumul tău. Nu gândurile, nu vocea interioară este motivul de stres. Ci indoiala ta în acea voce.
Namaste!
Table of Contents
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Limbajul sufletului
Ca de obicei, dilema mea interioară se referă dacă a luat-o lumea razna sau doar am început să văd eu mai clar cum e lumea,