Oboseala mentală

oboseala mentala

Mintea este un mușchi, funcționează pe aceleași principii. Există inclusiv memoria musculară a minții, cea care te face să faci anumite lucruri pe pilot automat, în special în situații de criză, chiar dacă nu le-ai mai făcut demult. Iar atunci când suprasolicitarea devine insuportabilă, apare oboseala mentală.

Dacă vrei să îi dai neapărat un context cotidian oboselii, este acel moment sau acea perioadă în care oricât de mult ai dormi sau ai mânca, nu te simți odihnit. Ești lipsit de energie, de motivație, de tot ceea ce părea că te animă și îți folosește ca propulsie în ceea ce faci. 

Oboseala mentală rezultă din ieșirea din Adevăr

Așa cum am mai spus, nu gândurile sunt problema reală a oboselii tale. Ci emoțiile pe care le atașezi acelor gânduri. Cu cât emoția este mai puternică, cu cât te concentrezi mai tare pe acel gând, cu atât acesta va căpăta putere asupra ta, până la epuizare sau manifestare.

Iar emoțiile, deși marketate ca ceva fain și constructiv, sunt un produs al neîncrederii în sine. Se bazează exclusiv pe percepție, pe ceea ce admiri sau ceea ce disprețuiești deopotrivă. Dacă instabilitatea ta emoțională este mai mare de atât, se bazează pe percepțiile altora. Pe ceea ce cred despre tine oamenii pe care tu i-ai pus pe un piedestal, i-ai văzut zeități, iar acum aștepți validări din exterior. Sau în extrema cealaltă.

Oboseala mentală apare atunci când reperele tale exterioare suferă modificări drastice și de lungă durată. Pentru că se bazează pe ceva exterior ție, va aduce cu sine și scăderea încrederii în propriile forțe/valori și automat identificarea cu ceea ce crezi tu că ești. Iar ceea ce crezi tu că ești nu este ceea ce ești. Emoțiile sunt ieșirea din Adevăr, îndepărtarea de esența și darurile cu care ai venit, la fel. Ceea ce ești presupune o doză mare de obiectivitate, nealterată de exterior.  

Legea compensației

Despre dualitate am mai vorbit. Este principala lege care conduce această lume. Nu există bine fără rău, lumină fără întuneric, plăcere fără suferință.  Pentru orice stare extremă pe care o simți, pentru orice emoție care te scoate din zona de echilibru, vei fi confruntat cu un eveniment care îți creează o emoție opusă. 

Universul își păstrează întotdeauna echilibrul. Pentru orice particulă pozitivă din Univers există o anti-particulă negativă, în așa fel încât ele două, ca potențial, să fie neutre, să fie egale cu zero. Nici măcar nu e nevoie să îți explic prea mult legea compensației, pentru că sunt convinsă că ai trăit-o pe propria-ți piele de nenumărate ori. 

Oboseala mentală vine fix din această pendulare între plus și minus. Între ceea ce te pasionează și ceea ce îți displace. Între ce te validează și între ce te face să te simți insuficient de bun. Te afli într-o mișcare continuă între două extreme, iar asta te obosește teribil. Cum spuneam, mintea e un mușchi. Are nevoie și de repaus pentru a se reface. 

Te lași purtat de gânduri și de emoțiile atașate lor, încât te afli în fiecare zi în locul în care te-au dus gândurile din ziua anterioară. Nu ești în control, plutești în deriva dualității. 

Pendularea

De câte ori nu s-a întâmplat să percepi un eveniment sau un om complet negativ sau complet pozitiv pentru ca mai târziu să vezi și opusul lui? Fiecare dintre noi venim încărcați cu plus și minus, este fizică de bază. 

Se produce, însă, o oboseală mentală în momentul în care vrem să fim doar pe plus sau ne considerăm a fi doar pe minus. Avem percepția despre sine de foarte buni sau complet inadecvați. Ni se pare că ni se cuvine totul sau că nu merităm prea multe. În funcție de zona mentală în care suntem, căutăm și găsim doar eșecuri sau doar succese. Nu vorbim și nu discutăm despre partea plină și partea goală a paharului în egală măsură.  

Vrem să afișăm în exterior și în interior doar un aspect al dualității. Problema cu legea compensației este că, atunci când dăm energie doar unui aspect (+ sau -), aspectul opus va veni cu o forță incredibilă și neașteptată.

Adevărul este neutru

Orice rămâne în spațiul minții, orice gând care se transformă ușor în convingere este supus dualității. Mintea este cea care evaluează un eveniment sau o persoană și îi dă conotații pozitive sau negative. 

Pe de altă parte, ceea ce vine din spațiul inimii este neutru. Acolo totul este ce este, fără să existe evaluare, ci doar acceptare. Inima este în potențialul maxim care nu are nevoie să fie compensat de Univers. În energia inimii nu există pendulare sau emoții. Există doar ceea ce este, obiectiv, real și nealterat de percepții. 

Da, știu că există o rezistență de a sta în spațiul inimii. O avem toți, într-o oarecare măsură. Doar că inima este singura care nu minte.

Desigur, sunt situații în care nu vei simți că este destul de safe să te deschizi, iar atunci vei rămâne în mental. Cumva și asta este normal dacă încă mai ai oameni nefrecventabili sufletește lângă tine. 

Unii oameni îți vor deschide inima, alții îți vor deschide ochii. Dintr-un spațiu al inimii vei înțelege că fiecare are un rol, a venit să te învețe ceva, îți va face bine în evoluție și în creștere. Unii vor veni să îți predea lecția iubirii, alții lecția demnității. Ambele categorii de oameni ți-au fost profesori, în egală măsură. 

În momentul în care vei fi dispus/ă să ajungi aici, în inimă, oboseala mentală va dispărea aproape imediat. Inima, iubirea, recunoștința te odihnesc. Îți dau putere și energie să te deschizi și mai mult, să rămâi încrezător și obiectiv.

Să avem zile senine 🤍

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.