Continuăm campania #NormalizeYoga, adicătălea yoga pentru oameni normali, care se luptă zilnic cu interiorul, exteriorul, demonii vizibili și invizibili, cu sau fără nume. În toată povestea asta, e nevoie de multă acceptare și răbdare. Cu răbdarea am mai învățat noi de mici, dar acceptarea este un concept atât de abstract pentru majoritatea oamenilor încât am vrut să văd dacă practica yoga chiar ajută în sensul acesta.
Acceptare vs rezistență
Pot să îți vorbesc o sută de ani despre acceptare și intrarea în flow-ul vieții, dar știu că o voi face degeaba. Este nevoie să experimentezi starea, ca să înțelegi despre ce e vorba. Pot să-ți spun, totuși, că acceptarea nu înseamnă delăsare sau resemnare. Nu e nici bullshit-ul ăla narcisic cu “cine mă place, mă place așa cum sunt”, ci o stare superioară de conștiință în care îți vezi și plusurile și minusurile, în egală măsură. Și vrei și lucrezi să te îmbunătățești, dar fără încrâncenare.
Am ajuns la episodul cu numărul 4 din #NormalizeYoga, unde cursantele au răspuns la întrebarea de o mie de puncte: Cum s-a modificat relația cu sinele? Te vezi mai bine, mai normal, te accepți mai ușor în anumite situații? 😊
Deci, despre acceptare, cam așa:
F.L: Relația cu sinele s-a mai îmbunătățit, știu că aș fi avut rezultate mult mai bune dacă aș fi fost mai consecventă. Au fost momente în care nu puteam renunța la practică pentru că mă simțeam bine cu mine însămi, dar au fost momente când reveneam la stările dinainte de a începe practica yoga și atunci eram dezamăgită și mă opream. Sigur, aceasta stare mi-a creat un conflict cu mine însămi, dar am continuat să vin la studio și am înțeles că îmi fac mult rău dacă nu continui, dacă fac pauze. Am înțeles cât de importanta este răbdarea. Încă nu mă accept și știu că mai trebuie să lucrez pentru a mă împăca cu mine însămi, pentru a mă iubi cu adevărat.
S.C: Relația cu SINELE… Abia după câteva ore de yoga am înțeles ce înseamnă. Până atunci nu înțelegeam de ce trebuie să fiu eu bine cu MINE pentru a fi bine cu ceilalți. Am conștientizat frica viscerală care îmi paraliza corpul și acțiunile, am înțeles că întotdeauna constrângerile, dar mai ales autoconstrângerile, sunt otravă pentru minte și corp. Am învățat să mă observ și să observ, să mă iubesc și să iubesc, să mă iert și să iert, să mă accept și să mulțumesc Universului pentru câte mi-a dat, dar și pentru câte nu mi-a dat, pentru că a știut el de ce!
A.T: M-am iertat pentrut toate greșelile pe care le-am făcut și le fac, știu că toate astea sunt lectii din care învăț să fac lucrurile corect și bine pentru mine și pentru cei din jurul meu. Dintotdeauna am considerat că sunt un om “normal”, atât cât poate fi cineva în unicitatea lui, fără excese, fără obsesii, fără manii sau vanități gratuite, dar în ultimii ani am realizat inutilitatea orgoliului și altor metehne din zona aceasta.
R: Nu
A.N: Surprinzător, niciodată nu am fost într-o relație mai bună cu mine ca în anul 2022. Sunt foarte fericită pentru motivul ăsta… Mai am de lucru, dar sunt bine cu mine și văd foarte bine în felul cum mă simt când spun nu sau când îmi văd de ale mele fără să fiu interesată de ce spune lumea. Da, mă văd așa cum sunt și mă accept și cu perioade bune și mai putin bune.
C.S: sunt împăcată cu mine și sunt detașată de situațiile critice.
L.B: Nici aici lucrurile nu au evoluat cum mă așteptam. Proiecțiile mele erau și ele ciudate. Pe de o parte, îmi era frică de ce puteam deveni, pe de altă parte, eram și curioasă referitoare la efectele yoga asupra mea. Și aici, efectele au venit încet-încet, dar constant și cu vârful săgeții în sus. Nu știu dacă mă văd mai bine (oare este posibil?), dar sigur am învățat să am Rabdare cu mine și să mă accept cu tot ce am/percep și ce iese din adâncuri. Adâncurile sufletului! Evident că nu este ușor și că este o muncă de o viață, dar îmi place. Chiar îmi place. Este o senzatie ciudată să simți că cea mai bună perioada a vieții din cei peste 50 de ani de până acum, este acum, în Prezent. Dar mă și bucur ca am primit acest dar. Chiar dacă pentru ceilalti apropiați sau din societate, pare să fie o perioada de mare haos.
J.P: Sunt foarte atentă la mine și mă observ în permanență.
M.C: Aici este marele meu salt. Eu am început să mă validez pe mine, ceea ce este fantastic pentru mine, caci am descoperit ca eu sunt(sau eram) cel mai mare critic al meu și persoana care nu mă accepta pe mine așa cum sunt absolut deloc. Evident că este un process evolutiv și că îmi va trebui destul de mult până la iubirea aia de sine completă, dar cred ca sunt pe drumul cel bun. Faptul că mă văd pe mine m-a ajutat și în relatia cu ceilalti , a devenit mai usor, mai firesc, să interacționez cu oamenii de toate felurile si facturile. Asta o faceam si înainte, dar înteriorul meu suferea în fel și chip dacă persoana nu era chiar în linie cu mine și, în general, putin oameni erau. Acum nu mă mai situez sub nivelul celui care îmi vorbește, accept că sunt diferite diferente între noi (intelectuale, sociale, material,entice… etc) dar suntem OAMENI la acelasi nivel și putem începe o discuție sau o interacțiune de acolo și mă simt mult mai firească în realitatea mea decât până acum.
Evident că știu că sunt oameni și oameni și eu am mult de lucru cu mine ca să ajung departe, dar acesta nu este un lucru negativ, este doar o realitate, un fapt și pot accepta asta fără să mă anulez pe mine ca entitate în fața altcuiva care mi se pare mai “mare”.
M.T: S-a schimbat, da… Acum mă văd, mă aud.
C.M: Da, sunt mai centrată în interiorul meu. Cam toată practica mea din perioada asta, de putin peste un an, este pe relația cu sinele. Doresc o comunicare mai lesne cu Sinele. Intuiție. O legătură deschisă și conștientă cu divinitatea, cu mine însămi, cu scânteia divină din mine.
Yoga pentru oameni
Pe măsură ce avansăm în campania asta cu #NormalizeYoga, îmi dau seama – din nou – cât de rară este normalitatea mea, apropo de acceptare 🙂 Dar, una peste alta, așa arată ea. Cu tot spectrul de culori, cu tot felul de oameni, cu tot felul de trăiri. Pentru că marea binecuvântare a meseriei mele este că interacționez cu oameni. Nu cu personaje, nu cu titluri, nu cu roluri sociale. Ci cu oameni, de la suflet la suflet ❤️
Am mai spus și aici și la studio că yoga nu este pentru oricine. Yoga este pentru oameni. ASTA este normalitatea mea.
Nu îți trebuie nimic special să te apuci de yoga. De fapt, chiar o să te rog să îți lași “specialitățile” la intrare când ajungi la studio, căci am văzut mulți speciali și nu sunt deloc impresionată de asta. O să te încurajez, în schimb, să îți accesezi și validezi calitatea umană. Care nu este cu nimic specială, am fost cu toții creați la fel în esență. Dar, cu răbdare și acceptare, te va face cel mai frumos dintre pământeni ❤️
Ne vedem la studio!
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că