De când fac yoga am tot vorbit despre respirația conștientă. În yoga îi spunem pranayama, care este de obicei tradusă ca exercițiu de respirație. De fapt, pranayama înseamnă controlul pranei – energia vitală – iar pranayama înseamnă automat recăpătarea controlului asupra proceselor energetice. Aici mă refer atât la cele fiziologice și metabolice, cât și la procesele mentale.
De fapt, pranayama este pragul, învelișul (kosha) existent între corp și minte. Altfel spus, respirația este puntea de legătură între cele două entități, deseori aflate în război. Odată ce ai învățat să te situezi pe această punte, vei aduce pacea în ambele planuri 🙂
Respirația este energie
Cel mai mult mă amuză oamenii care devin foarte defensivi atunci când cineva le spune să vină la yoga ca să învețe să respire. Adică cum? Ce, ei nu știu să respire? Păi cum au trăit până acum? Răspunsul este că nu au trăit conștient până acum. Au fost pe pilot automat, de aici și toate reacțiile neconforme cu evenimentele de viață.
În yoga, respirația este energie. Prana, energia vitală, se obține prin aer, deci controlul respirației presupune și controlul energiei. O respirație haotică va duce spre o minte haotică, ceea ce nici nu va putea susține cum trebuie corpul fizic. Nu poți să fii sănătos și să îți folosești doar pieptul sau gâtul atunci când respiri. Pentru că nu respiri suficient, nu îți folosești plămânii la capacitatea lor. Iar în plan mental, acest lucru se vede atunci când ești extrem de limitat în gândire. Te miști și gândești precum respiri.
Îți pui singur limite, iar asta se vede aproape instant în realitatea pe care ți-ai creat-o. De obicei, ne este greu să ne observăm pe noi, însă poți face asta cu cineva din apropierea ta. Uite-te la cineva care pare suficient de încuiat și limitat să îl vezi cum respiră. Apoi, uite-te la cineva care pare să aibă tot timpul din lume, să facă tot timpul ceva nou, să aibă proiecte și vezi cum respiră acel cineva. Vei vedea că respirația celor două persoane este complet diferită. Ca ritm și ca profunzime.
Când am făcut cursul de yoga medicală, asta am învățat primul lucru. Basicul energiei, locul din care pleacă totul, este respirația. Ne folosim mușchii gâtului pentru a respira, de parcă ne fugărește ursul prin pădure, iar asta dă dureri cervicale și dureri de cap de cele mai multe ori. Ne grăbim să respirăm de parcă ne dorim să vedem ceva ce nu există. Văd în fiecare zi atâtea cazuri de hiperventilație inconștientă, cu oameni care se duc auirea-n tramvai la medic că au amețeli sau spasme musculare sau dureri de cap.
Dacă medicul e pus pe treabă (a se citi pe bani), o să le recomande anxiolitice (că cică au anxietate), miorelaxante, analgezice sau “curenți/magneți în cap”, că este și asta o găselniță pseudo-medicală mai nou. În realitate, oamenii nu au fost învățați să respire cum trebuie. Nici nu știu că nu respiră cum trebuie, deci șansele să pună botul la găselnițe și diagnostice bombastice sunt foarte mari. Și da, abia atunci se poate instala și anxietatea reală.
De ce să înveți să respiri
În mare, pentru a nu mai fi un junghi în coastele celor mai echilibrați. Dar dacă asta nu te motivează, îți explic că ai scuti o grămadă de timp și de bani dați pe medicamente, psiho-terapie și vraci de duzină, dacă ai avea un minimum de control asupra propriei energii.
Potrivit studiilor clinice (cu sutele efectuate în zona terapeutică a practicii yoga), cele mai vizibile beneficii ale pranayama sunt reducerea nivelului de stres perceput și a anxietății, îmbunătățirea calității somnului, ridicarea nivelului de mindfulness, reducerea și managementul hipertensiunii arteriale, îmbunătățirea funcției respiratorii (în special în cazul astmului), îmbunătățirea performanței cognitive, reducerea poftei de nicotină. Poți studia aici mai pe larg beneficiile pe care respirația conștientă le are din punct de vedere clinic.
Pe mine mă interesează mai degrabă aspectele mentale și comportamentale pe care respirația conștientă le atinge. Am trăi într-o lume mult mai puțin dezaxată dacă oamenii ar fi mai echilibrați prin respirație.
Dar, ca să răspund la întrebarea inițială de pe buzele celor mai ignoranți “Da’ ce mă, io nu știu să respir?”, dacă suferi de oricare din cele enumerate mai sus, nu. Nu știi să respiri. Și vei rămâne sclavul ignoranței până când singura ta soluție va fi să înveți despre viață și să te educi cu adevărat.
Namaste!
Table of Contents
Cum îți asculți corpul?
Una din mantrele terapiei din ultimii ani este celebra “îmi ascult corpul”. O expresie atât de plată, de vagă și de grea, în același timp,
Spiritualitatea Disneyland
Nu mai pot cu “iubire și lumină” și alți unicorni de pe buzele spiritualiștilor de duminică. Trăim într-o eră în care spiritualitatea este la un
Pingback: Priorități - Mihaela Dragomir