Înțeleg, lumea se schimbă. Înțeleg și că yoga s-a schimbat de-a lungul miilor de ani. Și înțeleg că ăsta nu e un lucru rău, căci lumea toată e în schimbare, iar occidentalul este mult diferit, fiziologic și mental față de yoginul “de la mama lui” din India. De fapt, nici nu ar putea fi susținută o practică yoga 100% autentică de către practicantul vestic. Nu permit nici condițiile de mediu, nici condiționările mentale și sociale și nici măcar corpul fizic.
Însă, odată cu adaptarea praticii la condițiile vestice, s-a ajuns și la o prostituție spirituală care a luat forme din cele mai perverse. De la toxicitatea pozitivismului, la “afirmații”, la circotecă, acrobații și lascivitate, organe la vedere pe social media, la cursanți și instructori deopotrivă.
Nu sunt hater, ba chiar am momente în care toleranța mea la derapajele hedoniste devine chiar deranjantă . Dar yoga este și va rămâne o practică psiho-spirituală, indiferent că lucrezi doar cu corpul fizic sau accesezi și stări meditative.
Desacralizarea yoga
Desacralizarea s-a produs oricum, odată cu promovarea practicii. Sacrul rămâne sacru curat atunci când practica rămâne una privată, cu puțină expunere sau deloc. Dar trăim într-o eră a comunicării prin vizual, astfel că e nevoie de expunere. Doar că nu de expunerea p*&dei pe social media.
Nu vrei să știi câte mesaje libidinoase se primesc pe insta. Masculi “feroce” care cer ore private și se bagă în seamă că așa i-a învățat mama lor să agațe. Și îmi asum câteodată, că nici eu nu sunt îmbrăcată în vreun sac. Degeaba le explic eu că ședințele one on one sunt doar pentru discipolat și că e nevoie de meditație colectivă pentru muritori ca ei, oricum nu asta caută.
Apoi, înțeleg de unde își iau ei filmele greșite. De la practicanți și instructori care pozează în posturi perfecte, contorsionate, cu labiile la vedere în echipamente miniscule și care răspund la astfel de mesaje. “Vaaaai, ce minunată ești!” “Vaaaai, mulțumesc, frumusețea e din ochii privitorului” și alte vrăjeli de genul ăsta menite să dea un mesaj greșit sau să transmită direct disponibilitatea unei interacțiuni libidinoase. Ceea ce, din nou, nu e greșit neapărat, fiecare poate deveni material de onanism la propria alegere. Dar nu prin yoga!!!
La mine la studio, oamenii la început de drum ajung la practică nu de bine ce le e. În fiecare dintre ei se duce o luptă mentală, o durere fizică sau emoțională, un război căruia nu îi mai pot face față și atunci cer ajutor așa. Au nevoie de ghidaj, de blândețe, de liniște și de compasiune. Nu pot să stau deoparte văzând că pe barba lor se crează imagine, se formează o industrie sau se sexualizează o practică altfel complet asexuală. La yoga, oamenii sănătoși la cap nu vin la futut. Vin să se facă bine în minte și în suflet.
Mitul tantra
Mare parte din practica pe care o predau este yoga tantrică. E un specific anume acolo, la sensul că filozofia tantra spune că te poți ajuta de corpul fizic pentru a ajunge la stări înalte de conștiință, pe scurt. Nu împlică povestea cu sexul tantric, nu împlică alte persoane, nu implică nimic din ce crede lumea că implică 🙂 De fapt, de aceea nici nu menționez de multe ori că facem clasă de tantra, ca să nu fiu nevoită să explic inexplicabilul.
Dar ca să îți raspund și la curiozitate, da se întâmplă. Câteodată, practica tantrică ajunge și la partea asta așa-zis sexuală. Dar ce vezi tu în pozițiile acelea, nu are treabă cu sexul, ci cu energia sexuală pe care o controlezi foarte bine și duci acea explozie orgasmică în centri energetici superiori. Scopul este tot unul de creștere a nivelului de conștiință, iar pentru asta e nevoie ca cei doi să fie super practicanți, cu deplin auto-control și cu o dorință reală de evoluție energetică. Nu o recomand, nu este aplicabilă oricui și nu orice futai se numește tantra, indiferent de cât de iluminat în cap te crezi. E muuuult mai subtil de atât.
Sexualizarea yoga nu a început nici în România, și nici nu a început de ieri, de azi. A luat amploare odată cu hipioții anilor ’70 și derapajele lor de atunci, când joaca sexuală devenise monotonă și aveau nevoie de artificii care să îi facă să se simtă mai speciali. Nu a ajutat nici studierea în diagonală a Kama Sutra, au luat ce au vrut ei de acolo. Deci trendul nu e nou, ci doar amploarea lui pornografică.
Resacralizarea practicii
Și, în ciuda acestor divagări extreme ale practicii, oamenii totuși aleg să vină la yoga. Nu vorbesc de cei care vin pentru că este trendy. Ei vin o dată și după se lămuresc că e mai bine la sală, acolo oamenii țin ochii deschiși, deci au șanse mai mari să fie văzuți. Mă refer la cei care aleg să vină fie pentru că simt o chemare de descoperire, de Cunoaștere, fie au nevoie fizic și mental de asta. Oamenii care, în ciuda stigmatizării lor de practicanți yoga, au decis să ignore gura lumii și să își vadă de propria sănătate, fizică și mentală.
Ei sunt oamenii mei preferați. Curajoșii 🙂 Cei care, deși au o zi proastă, deși sunt extrem de obosiți, deși cineva din anturaj le face capul mare cu “păcatul” yoga și “spălarea pe creier”, ei își găsesc energia necesară să ajungă până la studio. Și culmea, tot ei sunt oamenii care suferă cel mai mult de îndoială, de neîncredere, de insuficiență spirituală. Sunt oamenii extrem de puternici, care au învins și inerția, și anxietatea, și gura lumii și “nu am timp”. Oamenii care nu vor să schimbe lumea, ci să progreseze ei înșiși, căci lumea se va schimba oricum.
Oamenii puternici pentru care decența și introspecția sunt elementare, pentru care sexul nu este nici tabuu, dar nici nu e topic de social media. Oamenii care aleg să asculte și să se asculte, căci doar așa pot atinge progresul. Oameni care gândesc și simt extrem, pentru că sunt vii.
Ei sunt oamenii care, fără să știe, resacralizează practica yoga. Pentru ei există practica, pe ei îi onorează, pe ei îi ajută. Sacrul din ei este capabil să anuleze orice profanare a practicii.
Lumea este duală, a fost de la începuturile ei. Sacru și profan, alb și negru, bine și rău. Dacă te uiți cu atenție, le vezi pe amandouă. Oameni care prevestesc mântuirea, prin răbdare și acceptare și oameni care prevestesc apocalipsa, prin critici și nemulțumire. Vom coexista forever, până la sfârșitul lumii. Cred că, de fapt, practica yoga a fost inventată pentru acceptarea coexistenței 🙂
Ne vedem la studio! ❤️
Namaste!
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.