Trendul general în ultimii ani, în special în era post-covid, este unul orientat spre spiritualitate, spre regăsire, spre explorarea și depășirea limitelor. Nu e rău că lumea se îndreaptă din ce în ce mai mult spre spiritual. E rău că nu are cine să o ghideze.
Am mai scris despre asta aici, dar insisit, că poate s-au mai produs niște revelații între timp… Oamenii se așteaptă de la un om cu o practică spirituală la orice, mai puțin să fie om 🙂
Spiritualitate sau vrăjeală?
Mi s-a mai spus că sunt afurisită când fac clasificări de genul, dar în ceea ce privește oamenii, dacă ar fi să aleg, îi prefer pe cei autentici. Asumați, cu bune și rele. Nici un om din lumea asta mundană nu este exclusiv rău sau exclusiv bun. Este o ființă complexă, cu o tonă de frici și frustrări, și într-un caz fericit, cu dorința și deschiderea de a fi mai bun și mai deschis.
Când vezi că cineva a luat-o pe o cale spirituală și brusc este schimbat, zâmbește tâmp la toată lumea, trăncănește despre valori și principii morale, fără să își vadă propriile zbateri și conflicte interioare, acel om s-a îndepărtat de spirit. Doar levitează în propria-i aroganță pentru că asta îl face să se simtă mai special.
Ego-ul spiritual
O perioadă (scurtă) se simte mișto. Îți poate da aripi. Dar devine obositor. De exemplu, oamenii au așteptări uriașe de la cei care activează în zona asta: preoți, terapeuți, mentori, psihologi etc. Se așteaptă ca ei să fie fără de prihană și să își fi făcut TOATĂ munca interioară, ca în ei să nu existe suferință, frustrări, conflicte interioare. Păi dacă un om era complet desăvârșit, crezi că mai stătea în mijlocul orașului de vorbă cu tine? Doar a ajuns înaintea ta în acest loc și te ghidează până într-un punct anume.
Nu e frumos să vorbesc despre colegi de “breaslă” care pozează în iluminați, așa că mă dau exemplu pe mine 🙂 Se întâmplă să mai am zile mai puțin fericite, să fiu stresată sau să mă doară capul. Pentru că sunt și eu om și nu mi-am făcut ITP-ul la timp. Și atunci, din când în când, aud: “aaaa, păi tu nu ai voie să fii tristă”, “aaaa, păi dacă tu ești nervoasă, cum să găsim noi formula zen-ului?” sau “tu nu trebuie să fii stresată/agitată/ancorată în lucrurile astea lumești”. Lumea se așteaptă ca oamenii care se ocupă cu spiritualiatea să arate într-un fel anume, conform percepției lor sau a cărților pe care le-au citit.
Așa a apărut comerțul cu spiritualitate și credința că drumul îi este accesibil oricui. Unde există cerere, există și ofertă.
Îți dau exemplul Inner Engineering al celebrului Sadhguru. Păi toți se consideră inițiați acum. Online, desigur 🙂
Toți oamenii sunt spirituali
Cu toții suntem spirit, veniți în întrupare umană. Nu ești tu mai special pentru că o arzi spiritual. Nu ai nimic în plus față de semenii tăi. În plus, adu-ți aminte că și demonii tot spirite sunt… 🙂
Problema reală este cum te raportezi tu la această calitate umană. O validezi, îți accepți imperfecțiunile, faci ceva concret să te îmbunătățești? Sau ai rămas la nivel de teorie și de demagogie ieftină de Facebook?
Spiritualitate for dummies
Mă mir că încă nu a apărut un dicționar de genul ăsta. Și-ar găsi bine locul printre meditațiile în zece pași sau cum poți să îți atingi potențialul în zece zile.
Oamenii care îți promit genul ăsta de scurtături sunt de două categorii: ori cei care trăiesc o psihoză – le-a ieșit spiritul prin piele și s-a produs un scurt acolo sus – sau cei care știu foarte bine ce fac și au decis să profite de pe urma unui om rătăcit, în căutarea Adevărului. În ambele cazuri, recomandat e să fugi de “formule magice” de atingere a Absolutului.
Spiritualitatea adevărată presupune muncă. Multă muncă. Nu e ușor, dar e cel mai frumos lucru pe care îl poți face pentru tine și pentru cei din jur. Muncă în relația cu tine, în relația cu Dumnezeu, disciplină și organizare în practică. Nu mă întreba cât durează, că aia depinde de tine și de karma cu care ai venit. Dar în niciun caz zece zile 🙂
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că