Da, știu că nu sună fun… și că îți ia din importanța lui “n-am timp”, dar știai că stresul nu este o virtute? Da, social, probabil că primșeti puncte bonus dacă te declari stresat și deprivat de timp pentru tine, hobby-uri, somn, sală, terapie etc. Dar din nici o perspectivă umană, medicală sau energetică, nu vei câștiga vreun titlu de bun cetățean dacă te declari stresat.
Și tot ca reminder așa, la început de discuție, să știi că nu interesează real pe nimeni cât tragi tu de tine. Nu asta te face important. De fapt, poate nu e nimic care te face important momentan în viața ta. Poate nu e nevoie să demonstrezi tot timpul cât îți e ție de greu, cât de mult tragi de tine, cum definești tu performanța și orice ai senzația că se mai premiază în capitalismul ăsta relativ în care trăim. Sunt destul de convinsă că lumea poate exista și fără tine, că viața merge mai departe și dacă tu nu ești. Nu e nimeni de neînlocuit.
Așa că, în economia asta, ne dorim atât de mult să contăm, să fim importanți, neînlocuibili, încât stresul devine singura monedă de schimb viabilă. Că doar n-o să poți fi important și să te simți și bine, nu? Nuuuuu, e musai să treci prin faza cu martirizarea, cu sacrificiul, cu “crucea” și ce alte povești cu eroi îți mai spui.
Ce este stresul?
Tehnic, putem defini stresul din n puncte de vedere. De la modificările fiziologice pe care le vedem și le tratăm cu pastile anti-tensiune, anti-colesterol, anti-anxietate, până la pattern-ul comportamental pe care îl vedem în relațiile interumane. Dar, una peste alta, dacă ne uităm din punct de vedere energetic, cea mai clară definiție a stresului am găsit-o ca fiind “inabilitatea de adaptare la schimbare“. Orice fel de schimbare. Pentru că, indiferent de cât ne place status quo-ul actual, totul se transformă.
De fapt, singura constantă în viață este schimbarea. Și atunci, cumva singurul tău job pentru a rămâne în flow cu viața și cu evoluția ei, este să renunți la ideea că rezistența este un must. Că e nevoie să fii stresat/ă și ocupat/ă ca să îți dai un sens în viață. Să opui rezistență doar pentru că știi tu că lucrurile trebuie să meargă într-un anumit fel. Am mai scris aici în trecut despre relația cu stresul și felul în care practica yoga a modificat-o.
Pe de altă parte, stresul este ceva învățat. Dincolo de convingeri și cum crezi tu că ar trebui să te agiți sau nu în viața ta, stresul este un răspuns pe care corpul în învață în timp. Evident că sunt super importante și copilăria și mediul în care ai crescut și te-ai educat. Dar odată ajuns/ă la maturitate, când știi că ai opțiunea de a te reeduca și de a îți schimba mediul, devine o chestiune de discernământ dacă mai alegi să fii stresat/ă sau nu.
Uite, de exemplu, eu găsesc foarte liniștitor sunetul elicopetrului care aterizează zilnic lângă dormitorul meu. Oricât ar fi de ciudat, pe mine sunetul și vibrația elicelor mă liniștesc, îmi dau o stare de zen. Pe de altă parte, dacă aș fi crescut într-o zonă de război în care sunetul elicopterului ar fi fost asociat de mintea mea cu iminența unui atac sau cu moartea, evident că aș fi avut un PTSD declanșat de elicopter. Exemplu acesta poate fi extrapolat în orice alte aspecte sau evenimente din viața ta.
Mintea este concepută să te țină în siguranță. Rolul ei nu este unul de izbăvire sau de evoluție, ci de a căuta patternuri și scurtături care să te țină în siguranță. Iar asta înseamnă familiaritate. Înseamnă ceva ce știi deja să recunoști. Înseamnă că stresul, în cazul de față, este ceva natural, iar lipsa lui poate fi recunoscută de minte drept ceva periculos și ciudat, căci homeostaza ta presupune să fii agitat.
Cum te convingi că lumea e un loc prietenos?
Evident că nu crezi asta, căci stresul nu ar fi prezent dacă lumea ar fi supportive și viața ușoară. Deci, cum facem să scăpăm de familiaritatea pericolului de la oameni/societate/lume etc?
Să presupunem că ești absolut convins/ă că toți elefanții sunt gri. De câți elefanți albi este nevoie ca tu să nu mai crezi acest lucru?
De unul singur, da 🙂
La fel se întâmplă și cu reeducarea minții, evident prin corp. Prin sistemul nervos. Că altfel nu pricepe, cu vorba bună. Ai nevoie să te expui la experiențe opuse celor cu care te-ai obișnuit până acum. Să ieși din zona de familiaritate, pentru ca mintea ta să cunoască și o altă realitate.
Altfel spus, dacă tu ești supus/ă continuu stresului și unui sistem nervos pus pe luptă sau fugă, fă ceva care să genereze fix reacția opusă. Da, normal că nu vrei că tu te plictisești la yoga :)) De aia te și plictisești, că mintea ta nu știe să recunoască o altă stare de conștiință. Și fix de aia ai nevoie de asta mai mult decât cei care “rezonează” cu practica.
Ești tot timpul obișnuit/ă să faci ceva, iar când nu faci dau drumul la TV, film, instagram, whaever, doar ca să îți țină mintea ocupată? Ce-ar fi să nu mai faci nimic pentru 10 minute, doar să vezi cum e să fii. Să exiști?
Ai o companie de oameni care te pune tot timpul în alertă, te ține în priză? Ce-ar fi să vezi cum e să îți petreci timpul cu oameni opuși celor care îți sunt deja companie? Să vezi că nu-s chiar toți așa…
Tehnic, soluțiile de reeducare a sistemului nervos și automat a mentalității și apoi a sănătății fizice sunt extrem de simple. La sensul că absolut oricine este capabil să le facă. Treaba este că oamenii preferă scurtătura medicamentelor, de exemplu, doar să nu fie nevoiți să facă schimbări 🙂 Să nu fie nevoiți să admită că au evaluat greșit la un moment dat niște oameni/situații/evenimente. În general, oamenii vor ca totul să rămână la fel, fără să schimbe nimic, dar cu alte rezultate.
Oricât de mult ar vrea, nu se poate. Nu s-a putut niciodată în evoluția speciei umane. Și dacă vrem să rămânem din ăștia mai bunuți pe pământ, rezistența la schimbare are nevoie să fie minimă spre inexistentă. Nu e un leac wow pentru stres. Este common sense-ul pentru optimizarea vieții.
Ne vedem în studio și la workshopul despre și anti-stress de pe 8 februarie.
Love, M 🖤
Table of Contents
Yoga în Constanța – Școala de Toamnă – ediția 6
Fiecare om este exact atât cât îi permite sistemul său nervos să fie – și nimic mai mult. Dacă ești în căutarea unei practici profunde
RETROGRADE Festival, în weekend la NIBIRU
Nici nu știu care din zile o aștept mai mult :)) Dar hai să îi spunem Retrograde weekendului prelungit, de la un capăt la altul,
STARDUST – fericire pură 🤍
Cel mai intens weekend al sezonului de până acum a adus în NIBIRU Arena atmosfera marilor petreceri construite în jurul muzicii anilor ’90 și 2000,