Am dat peste conceptul acesta de yogafobia zilele trecute, pe semne fenomenul este unul la scară largă, nu-s doar ai noștri plecați cu sorcova 😅 Asta e vestea bună, cumva, la nivel local și național. Vestea proastă este că iadul ignoranței este peste tot. A început odată cu dezvoltarea conștiinței, când apărătorii cei mai aprigi ai întunericului au avut păreri vocale.
De fapt, dacă stăm să o gândim arhetipal, adu-ți aminte de povestea pe care ai citit-o cu Adam și Eva. A venit șarpele, cu fructul cunoașterii și așa a început omenirea. Viața pe pământ. Căci toate s-au născut într-un singur loc, apoi polarizarea minții umane a creat Raiul și Iadul. Toate aceste nu ar fi fost posibile fără Cunoaștere.
Yogafobia
Există o lucrare foarte complexă și foarte interesantă despre acest concept și fenomenele sale în istoria recentă. O poți citi aici. Articolul vorbește despre cum yogafobia a luat naștere ca un curent lansat de liderii creștinismului, cum că filozofia yoga amenință atât valorile creștine cât și adepții lor. Păi dacă o filozofie este capabilă să facă asta, înseamnă că nu ai cine știe ce rădăcini pe valorile alea, mă gândesc. Și nici nu ai avea cum, vorbim despre cea mai nouă religie din lume, adaptată omului care nu pricepe decât de “frică de Dumnezeu” și pedeapsă. Nici vorbă de iubire acolo.
Asta e partea cu yogafobia la nivel instituțional. O parte din mine înțelege și interesele teologice de putere, că e mai bine să ții oamenii supuși și să le limitezi gândirea și acțiunile, decât să îi lași dezlegați prin societate. Și, culmea, în mare parte sunt de acord cu asta. E mai bine să ai frică de Dumnezeu decât să faci ce te taie capu’ fără niște repere etice profunde. Să ne ferească Șefu’ să li se dea liber la conștiință.
La nivel individual și social, am văzut yogafobia manifestându-se în cele mai ridicole exprimări. De la cei spălați pe creier de teve, de câte un popă ignorant sau de câte o bunică/mamă care a apelat la vreo vrăjitoare când era mai tânără și după i s-au întors manglele spirituale. E păcat, e nasol, vei ajunge în iad. Toatea astea le-am auzit, le-am vazut, mi s-au povestit. Oameni care își trăiesc deja iadul ignoranței le spun practic altor oameni ce nasol e acolo.
Am văzut la studio și femei ai căror soți sau parteneri le-au spus că fac parte dintr-o sectă, că yoga le-a aspălat pe creier, că sunt niște dubioase că vin acolo. Evident, majoritatea dintre ei sunt acum foști soți sau foști parteneri la cele mai puternice dintre ele. Cele mai slabe s-au cărat și au reintrat în pseudo-iadul de acasă. Cu zile bune și zile rele, majoritarea în conflict, dar “e băiat bun, nu m-a bătut”.
Am și exemple care depășesc yogafobia și se duc personal. Spre mine, adică. EU le-am spălat creierul, EU le-am învățat numai prostii – gen întâi să gândească, apoi să vorbească – EU sunt oaia neagră cu o influență nefastă asupra muritorilor 🙂 Pentru că prin mine s-a făcut demascarea ignoranței și a falsului. Nu eu, ci prin mine. E o diferență extrem de subtilă, însă semnificativă. Am fost făcută în fel și chip. Am fost acuzată – niciodată în față – de spălat creiere, narcisism, egoism, vrăjitorie, manipulare, ba chiar o tipă a lăsat de înțeles că sufăr de un compex mesianic. Păi dacă eram toate astea, nu era sclava mea demult? 😅
Înțeleg că oamenii au nevoie de cineva sau ceva din exterior care să poarte vina propriei ignoranțe. Înțeleg că vor validări mai degrabă decât să înțeleagă niște mecanisme ale vieții. Înțeleg și că oamenii vor să trăiască în continuare în “principiile lor”, chiar dacă ele contravin realității și legilor universale. Înțeleg că le este frică. Frică de necunoscut. Căci dacă eu sau practica yoga le dărâmăm convingerile, ei rămân fără repere. Yogafobia este frica extremă de necunoscut. Pentru că, paradoxal, Cunoașterea presupune plonjarea în necunoscut. E cam ca frica de moarte. Pentru că o mare parte din tine trebuie să moară pentru ca tu să te renaști. Să te transformi. Să rupi barierele minții contaminate și să vezi dincolo de ea. Dincolo de păreri, de definițiile proprii de bine și rău, de opinii, de ce crezi tu că știi.
Fețele ignoranței
Chiar dacă totuși ai trecut de barierele sociale și preconcepțiile legate de yoga sau de orice fel de altă practică antică, tendința spre ignoranță încă poate exista. Dacă ești în faza în care crezi că doar practica ta este cea bună, cea corectă, că ele sunt divizate, că există o scindare a spiritualității, îmi pare rău să îți spun, dar ești la fel de ignorant. Poate cu vreo 3-4 cărți citite în plus, dar ignorant. Ego-ul spiritual este tot ego. Și la fel de îngust, doar că se duce în altă arie a existenței.
Treaba asta cu îndrăgostirea de vrăjeala ignoranței nu numai că am văzut-o pe teren, dar observ că a devenit un subiect de studiu foarte actual. Am citit și aici despre faptul că oamenii evită confruntarea cu realitatea și dovezile irefutabile ale faptului că greșesc. Pentru că oamenii evită să învețe ceva ce consideră că le-ar aduce suferință. Ei vor să aibă dreptate, nu vor să aibă liniște. Într-un studiu efectuat în Spania, 90 % dintre respondenți au spus că nu ar vrea să știe când și de ce partenerul lor va muri, iar 86% au răspuns că nu vor să știe dacă există riscul să divorțeze.
Cercetări similare au arătat că atunci când situația economică este ceva mai precară, în zilele în care bursa este jos, investitorii preferă să nu verifice starea acțiunilor. Iar un experiment de laborator a arătat că participanții care au fost clasificați ca fiind mai puțin atrăgători au fost dispuși să plătească doar ca să nu afle ce notă au luat.
Aceștia sunt de obicei oamenii care îți spun ție cum să îți trăiești viața, ți-o organizează și emit judecăți de valoare, tocmai ca un răspuns al fugii de propria neputință. Le e frică să și-o organizeze pe a lor, așa că s-au decis să se ocupe de a ta.
Toleranța propriei ignoranței duce la decizii extreme, iraționale câteodată. Dacă oamenii nu vor să afle nimic din ce nu le place despre ei, cum să vrea să afle ceva mai mult despre Univers, Dumnezeu, principii etice sau morale? Și, mai ales, de cred ei că dacă ei nu știu unele lucruri despre ei, restul lumii nu le vede și nu le știe? Și de ce vor oamenii să apere cu prețul demnității aparențele? De ce au păreri în loc să aibă argumente logice? De ce au opinii despre cum își duc alții viața în loc să își vadă de-a lor?
Ți-ai pus și tu întrebările astea, presupun. Căci altfel nu erai aici, pe blog 🙂 Pentru că oamenilor le e frică. Nu e doar yogafobia aici, e dincolo de convingerile culturale și religioase. Este un conflict intrapersonal, nu are nici o treabă cu tine sau cu practicanții de orice. Ține minte asta când mai încerci să convingi un yogafob de beneficiile practicii. Nu este despre tine sau despre yoga. Este despre el.
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că