Pare la mintea cocoșului când citești titlul, dar știi prea bine că piticii din capul tău este posibil să afecteze fix ceea ce iubești mai mult. Sau, mai rău, poate ai senzația că ți se cuvine cumva iubirea unui om și atunci încetezi să ai grijă de ea.
Am văzut “filmul” ăsta de prea multe ori, la prea mulți oameni ca să rămână nescris 🙂
Devii ceea ce iubești
Fiecare dintre noi avem o listă de priorități, de valori, iar acestea ne definesc comportamentul și caracterul. Sunt oameni care iubesc foarte mult materialul, iar pe aceștia îi vei vedea cum devin material. Se identifică cu posesiunile, se laudă cu ele și, în cele din urmă, devin ghidați și conduși de material.
Sunt oameni care iubesc foarte mult puterea. Și ei, vor deveni sclavii puterii, ai funcțiilor, ai validării sociale. Sunt genul de oameni care la capitolele material și personal stau foarte prost, pentru că energia lor se duce spre ceea ce înțeleg ei prin putere. Vorbim, de fapt, despre un rol social care le dă senzația de împlinire. Dar este doar o senzație.
Și, câteodată, mai sunt și oameni care au ca valoare principală iubirea. Care se hrănesc cu bucuria de a-i vedea pe cei din jurul lor cum cresc, cum evoluează. Iubirea din suflet este catalizatorul propriei creșteri și motorul acțiunilor lor.
Toți aceștia devin, în cele din urmă, ceea ce iubesc. Pentru că valorile ne definesc.
Întotdeauna vei avea grijă de ceea ce iubești
Am făcut introducerea mai sus ca să înțelegi că nu toată lumea are aceleași valori, prin urmare nu toată lumea va avea același comportament. Nu poți să te aștepți de la un om să nu rănească alți oameni dacă pentru el valoarea cea mai înaltă sunt banii sau puterea. Omul acționează teleghidat, condus inconștient de ceea ce prețuiește mai mult.
De exemplu, un om care prețuiește materialul și posesiunile, vei vedea că are tot timpul mașina îngrijită, pusă la punct, casa la fel, într-o opulență din ce în ce mai evidentă. Un om care iubește puterea, vei vedea că își caută tot timpul cuvintele, are grijă la “imaginea” socială, vrea să fie iubit și plăcut de toată lumea. Nu de dragul iubirii, ci pentru că asta îi validează puterea.
Un om care iubește din inimă, va avea grijă de cei pe care îi iubește.
În toate dintre cazurile de mai sus, omul nu va răni ceea ce iubește. Este cumva o reacție instinctivă de a proteja ceea ce iubești mai mult. Diferă doar valorile.
Inima deschisă
În anumite sisteme de yoga, chakra inimii, Anahata este reprezentată ca fiind mai mare decât restul centrilor energetici, drept urmare este mai puternică și trage după ea și restul centrilor. Dacă Anahata este deschisă și funcționează optim, toate celelalte vor veni de la sine. Și materialul, și mentalul și spiritualul. Personal, rezonez mult cu această teorie, iar viața mi-a confirmat-o.
Pentru că din inimă începe totul. Din inimă se produce revelația recunoștinței pentru tot ceea ce ai, ce ți s-a dat. Pentru că atunci când te lași să simți, înțelegi că tot ceea ce este acum în jurul tău este un dar. La fel cum ți s-a dat, la fel ți se poate lua. E un fel de leasing 🙂 Iar când este vorba de oameni, înțelegi că Dumnezeu ți-a dat cumva în grijă un alt suflet.
Evident că dacă o vezi așa, înțelegi și responsabilitatea uriașă de pe umerii tăi. Și e posibil să te și sperie câteodată. E firesc să fie așa. Ai în palmele tale cel mai sacru aspect al ființei: inima. Așa că este nevoie să ai grijă mare de ea. Să nu strângi pumnii, indiferent de cât de mult te enervezi, pentru că o rănești. Să rămâi cu “mâinile curate” pentru că riști să o murdărești. Să pășești cu grijă și cu bucurie, în același timp, pentru că știi că sufletul pe care îl ții în palme îți privește ochii și îți observă grija.
Când ești cu inima deschisă, înțelegi că Dumnezeu te-a ales să ai grijă de cel mai de preț lucru al Său: sufletul unui alt om. Nu, nu contează dacă ai cerut asta sau nu, dacă te simți în stare sau nu. Ai fost ales. Pentru că a venit timpul să fii ales 🙂
Și pentru că atunci, cu palmele deschise și cu toată grija și responsabilitatea de care ești capabil/ă, devii ceea ce iubești.
Oamenii nu se schimbă
E drept că atunci când se întâlnesc doi oameni cu valori diferite, e posibil ca unul dintre ei (de obicei cel cu iubirea din inimă) să se piardă o perioadă, să preia din valorile celuilalt, doar pentru că primul se hrănește cu fericirea celui de al doilea. Și dacă banii și puterea îl fac fericit pe celălalt, omul care are ca valoare principală iubirea aproapelui, va fi tentat să îi creeze acestuia mediul perfect pentru fericire.
Doar că acești oameni nu pot coexista la nesfârșit. Din punct de vedere energetic, scara valorilor este o expresie a nivelului de conștiință. Iar doi sau mai mulți oameni cu nivele de conștiință mult diferite și cu o scară a valorilor diametral opusă, nu pot crește în același ritm, cu aceleași idealuri. Nu e o chestiune de “schimbare” a celuilalt. Oamenii nu se schimbă. Doar se prefac frumos 🙂
Și, în plus, de ce ai vrea să schimbi ceea ce iubești?
Este absolut firesc și sănătos ca fiecare să își facă propriul “trib” din oameni care împărtășesc viziunile și valorile. Atunci, pentru fiecare dintre ei, coexistența va fi ceva natural, firesc, fără efort și fără compromisuri. Scopul nu este să fie toți oamenii la fel, ci să își creeze sau să își găsească apartenența la un alt om sau la un grup de oameni care le împărtășesc valorile.
Să avem un an magic! 🤍
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Pingback: Ai grijă de inima ta 🖤 - Mihaela Dragomir
Pingback: Arta prezenței - Mihaela Dragomir