Observ că meditația este ceva trendy acum, fiecare “terapeut” se trezește să ghideze meditații, fiecare terapizat zice că meditează. Doar că acele meditații ghidate nu sunt meditații, ci o formă de hipnoză sau imagerie mentală, așa cum este ea definită. Ceea ce nu e rău, însă efectele meditației pe bune sunt diferite, astfel că în funcție de ce urmărești ca rezultat, poți alege una sau alta.
Nu o formă de shaming sau hate, așa cum mi s-a mai spus, ci doar vreau să subliniez că este important să cunoști diferența între cele două aspecte. O “meditație ghidată” de pe YouTube nu va avea aceleași efecte ca o meditație autentică pe care o faci în liniște, fără stimuli sau ajutoare din exterior.
Efectele meditației la oamenii normali
Continuăm campania #NormalizeYoga vorbind despre efectele meditației la oamenii de la studio. Bine, ei vorbesc, eu doar îți arăt că se poate. Se poate să o iei de la zero, să ai mintea agitată, să ți se pară că nu poți să meditezi sau să ți se pară că faci ceva greșit la început pentru că gândurile nu încetează să vină în cascadă. Și, cu toate astea, se poate să ajungi într-o stare de echilibru și centrare ca urmare a meditației.
Fetele de la studio au răspuns la întrebarea “Cum percepi meditația? De ce meditezi (dacă meditezi) și cum se simte acest lucru?“
F.L: Cred că meditația a fost o revelație, senzația de pace și liniște, de întâlnire cu mine însămi, o întâlnire magică. Dacă în alte aspecte sunt când entuziasmată, când dezamagită, în meditație sunt consecventă, pentru că găsesc acea stare de bine pe care am căutat-o mereu. Prin meditație am devenit mai calmă, mai liniștită, mai concentrată, și parcă acea vorbă “că sunt din lume, dar nu în lume” mi s-a potrivit. Prin meditație am învățat să mă iubesc pe mine, să mă iert, să mă accept, în cea mai mare parte…
S.C: Meditația este liniștea minții pentru a se putea auzi, este comuniunea cu Divinul, drumul spre lumina divină pură, aflarea răspunsurilor ce lipsesc, legătura cu strămoșii și proiecția intențiilor de viitor. Meditația este balsam pentru corp, minte și suflet.
A.T: Wow… E pace, e liniște, e împăcare, e vindecare fizică și sufletească. Aș vrea să meditez mai mult decât reușesc acum, e “ajungere acasă”…
R: Meditația consider că e timpul meu, timp pe care mi-l dedic mie. Restul zilei e pentru ceilalți.
A.N: Pentru mine, la început, meditația a fost un loc unde mă refugiam de tumultul zilei , când toți ai casei se culcau. Apoi, în timp, a devenit ceva care îmi face foarte bine, nu știu dacă sunt o expertă în meditație. La studio simt energia care se creează când medităm împreună… acasă am zile când îmi iese foarte bine, nu aș mai ieși din ea și zile când mă așez mai greu.
C.S: Meditând simt că sunt acasă, îmi place să contemplu, să văd dincolo de aparențe.
L.B: Meditația este un instrument. Un instrument puternic pe care am învățat timid și greu să îl folosesc. Nici acum nu îmi vine ușor să apelez la el. Dar folosesc meditația pentru a accesa liniștea. Liniștea din mine și liniștea universală.
Cum se simte? Ca o paturică foarte călduroasă – pufoasă ce mă înconjoară din toate părțile. Ca o cale ce mă duce la un loc unde totul este bine, nu neapărat luminos, și unde mă simt tare în siguranță, fără a mai avea nevoie de nimic altceva-altcineva.
J.P: Meditația îmi este la îndemână, deși nu o stăpânesc foarte bine, dar pot să intru intr-o stare relativă de tăcere și să mă observ în tăcere .
M.C: Meditația este o integrarea a mea în tot, este când dans, când emoție, când liniște. Nu știu să definesc meditația, este diferita de fiecare dată și cred că este ceva ce ține de individ. Ajung și la ceva ce am putea să îi spunem generic “extaz” și la iritare în zilele în care nu am chiar o stare meditativă, dar încerc totuși. Este acea pauză pe care mi-o iau de la lume ca să experimentez viata și existența mea ca om pe acest Pământ. De ce meditez? Eu cred că starea meditativă este o stare naturală a ființei umane și că această stare a fost coruptă de-a lungul anilor prin ignorare, căci așa simt, așa văd eu că evoluăm – prin ascultare, prin a simți cum se simte corpul, aerul, mintea. Mă întorc la mine însămi și câteodată mi-e dor de mine și atunci mi-e ușor să meditez. Când meditez timpul se oprește, când ajung în acel punct de concentrare maximă nimic nu mai există și nu vreau sa se opreasca acest sentiment. Pur și simplu zâmbesc, nu există un motiv, dar simt atâta bucurie încât pur și simplu zâmbesc și atât. De ce nu ai vrea să simți așa ceva?
M.T: Meditația este un fel de rugăciune și, deși rugăciunea a fost parte din viața mea, meditația mă apropie mai mult de mine, mă interiorizează. Dacă înainte îndreptam rugăciunea către Cineva din exterior, meditația mi-a arătat ce înseamnă liniștea, tăcerea și m-a apropiat de mine și de Dumnezeu mai mult decât am fost vreodată.
C.M: O modalitate de a mă interioriza, de a mă conecta cu mine însămi, cu esența
divină din mine. Se simte ca o pace interioară, un bine pe care -l resimt în tot corpul
meu, poate o conectare cu energia universului, cu tot ceea există.
Curajul de a medita
Dacă aș vrea să descriu o calitate a celor care meditează cu o oarecare consecvență, aceea este curajul. Unul dintre efectele meditației este că te aduce față-n față cu tine. Cu tine exact așa cum ești, fără make-up, fără adăugiri, fără hainele la care ții atât de mult, fără proiecții pe care vrei să le afișezi, fără funcții, fără vrăjeala cu gândirea pozitivă. Meditația te aduce fix acolo unde ești. Ca să știi de unde pleci, ce bază ai, cine ești tu acum, de fapt.
Iar pentru asta, este nevoie de un curaj aproape nelumesc câteodată. Așa că îi înțeleg și pe cei care apelează la imageria mentală. Se folosește de către psihoterapeuți de ani buni de zile, ca tehnică de relaxare și funcționează, de cele mai multe ori. Nu te bagă în cotloanele minții tale, unde e praf și întuneric, ci te duce pe norișori pufoși, dimpreună cu proiecțiile într-un viitor pe care ți-l dorești. Deci ca tehnică de programare a subconștientului, funcționează brici.
Pe de altă parte, meditația este ca o ceapă. Pe măsură ce dai straturile la o parte ca să ajungi la esență, posibil să îți dea și lacrimile, să mai faci și ceva deranj în jurul tău, tu fiind ceapa în sine 🙂 Efectele meditației sunt complet diferite față de cele ale tehnicilor de hipnoză, de relaxare sau de rescriere a programelor inconștiente. Nu necesită nici o altă voce care să te ghideze undeva anume, ci tocmai regăsirea vocii interioare, a GPS-ului pe care l-ai dat pe silent în urmă cu zeci de ani, este scopul meditației.
Până să ajungi la acea voce interioară, însă, vei auzi “vocile” care ți-au spus ce să faci, cum să fii, cine să devii, care ți-au definit conceptele de bine și rău, care ți-au furat cumva șansa de a dezvolta propria busolă morală. Pentru majoritatea oamenilor, acele voci sunt binevenite. Prea probabil să nu aibă acces la repere de moralitate sănătoase.
De accea spun eu că yoga nu este pentru toată lumea. Ci doar pentru aceia care au dezvoltat curajul, determinarea, discernământul și bunul simț, intern și extern. Ceea ce definesc eu de obicei ca fiind oamenii normali ❤️
Namaste!
Table of Contents
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Limbajul sufletului
Ca de obicei, dilema mea interioară se referă dacă a luat-o lumea razna sau doar am început să văd eu mai clar cum e lumea,
Pingback: Virtuțile omului ocupat - Mihaela Dragomir