Cred că pe toți ne-a prins cel puțin o data viața într-o situație pentru care nu eram pregătiți. Oricât de mult am sta cu garda sus, oricât de multe scenarii ne-am face în cap, oricât de “pregătiți pentru orice” ne-am declara, unghiul mort există în toate situațiile de viață. Le spunem accidente sau surprize sau traume, în funcție de unde ne situăm în relație cu viața. Cert este că, din când în când, ceva poate veni spre tine când nu te aștepți și crezi că te-ai asigurat.
Și atunci, dacă o ardem fatidic așa, cum facem să nu mai fim luați prin surprindere? Cum facem să ne cream un spațiu safe în care să ne dezvoltăm și să evoluăm? Cu răbdare. Unghiul mort nu rămâne veșnic mort. Este un cumul neoportun de timp și spațiu. Știi deja dacă ai puțină educație rutieră că nu schimbi banda până când nu te asiguri de cel puțin 2 ori că nu te poate lovi nimic. La fel cum știi că nu traversezi prin spatele autobuzului sau nu te situezi față/lateral față de el, căci șoferul nu va putea să te vadă.
Unghiul mort al minții
În povestea asta cu dezvoltarea și evoluția, unghiul mort se referă la acele aspecte ale personalității de care nu suntem conștienți. E unghiul mort al subconștientului, de fapt. E mai mult decât am băgat sub preș și știm că trebuie să rezolvăm sau să integrăm. Este acel aspect atât de bine înrădăcinat al mentalului, încât a devenit o a doua natură. Sau, ceea ce numești principii sau personalitate. O minciună atât de frumos și de logic ambalată, încât te face să crezi că așa ești tu.
În psihologie, avem conceptul de puncte moarte – procese cognitive inconștiente care ne modelează percepțiile și acțiunile fără a exista nici măcar tentativa conștientizării. Știi deja că se spune că vezi lumea prin propriile filtre. Ei, acele filtre, acei ochelari prin care tu te uiți la lume, dacă nu sunt curățați la intervale regulate și conștiente de timp, îți vor întuneca atât de mult viziunea asupra vieții, încât orice în afara lor va deveni unghiul mort. Un unghi deschis, cu multe oportunități și pericole deopotrivă, dar în care tu nu vezi nimic.
Unghiul mort este acea umbră atât de mare încât nici nu îți dai seama că e umbra. Te-ai obișnuit atât de mult cu semi-întunericul, încât crezi că așa este luminozitatea la tine în viață. Nu îți dai seama că umbra vine de la ceva, are o sursă a ei. Bine, tehnnic lumina e sursa ei, căci dacă nu ar fi o lumină dincolo de sursă, nu s-ar produce umbra 😊 Dar e ceva acolo care stă între lumină și viața ta. Poate fi felul în care reacționezi la complimente, la cum te raportezi la bani, la scuzele pe care ți le spui când ai reacții repetitive, la obiceiurile pe care ți le-ai format și crezi că te definesc.
Privirea de ansamblu
Ideal, scapi de unghiul mort și obții privirea de ansamblu atunci când te uiți de sus și te situezi mai aproape de lumină. Vezi calea, înțelegi și ce a fost și ce te așteaptă. Desigur, ai și opțiunea de rămâne veșnic cu garda sus, dar asta te va duce spre dezastru mai repede decât estimezi tu, ca pe orice control freak remarcabil. Deci varianta rămâne tot ridicarea. Dar în drumul spre zările înalte pot apărea capcane, care să dezvolte alte “principii”, deci alte puncte moarte, altfel ambalate.
Și atunci, îți rămâne varianta în care apelezi la oamenii de lângă tine. Nu la cei care te judecă și care vor să te “salveze”, ci la oameni normali, care nu au nimic de pierdut sau de câștigat din unghiul mort. Să îți spună ce este altfel sau diferit pentru ei din obiceiurile și comportamentul tău și tu să stai să asculți și să vezi ce ascunde, de fapt, acel principiu după care îți ghidezi viața.
Bineînțeles că ideal ar fi să te uiți și la proiecții și la reproșuri și la ce le mai pui în cârcă, în general, oamenilor. Și de acolo îți poți lua niște răspunsuri valoroase cu privire la acel “de ce” al existenței tale. De fapt, în orice fel de interacțiune cu spiritul vei primi răspunsuri. Doar să fii gata să le vezi și să le decodezi.
Acei ochelari, acele filtre prin care ne-am obișnuit să privim ceea ce numim realitate, au nevoie de update-uri. Chiar dacă sunt roz sau gri închis. Când sunt roz, nu vei putea să recunoști pericolele la timp și atunci riști să trăiești o viață cu drame, traume și victimizare. Când sunt gri închis, nu vei putea să recunoști oportunitățile la timp, iar atunci există riscul unor regrete majore. Și nici una dintre variante nu sună promițătoare sau sănătoasă. Curătă-ți filtrele, șterge-ți ochelarii, verifică unghiul mort.
Noi ne vedem în studio 🖤
M.
Table of Contents
